#angi

• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• acătare — Acțiunea de a acăța și rezultatul ei; prinderea, suspendarea sau fixarea unui obiect într-un element ascuțit sau proeminent; agățare. În context meșteșugăresc arhaic, termenul se referea și la prinderea firelor de urzeală în cârligele războiului de țesut sau la fixarea uneltelor agricole în grinzi, reprezentând o variantă fonetică veche ce a fost treptat înlocuită de termenul literar modern 'agățare'.
• Acrostichum — Gen de ferigi mari, masive și viguroase, aparținând familiei Pteridaceae, caracterizate prin adaptarea lor structurală unică la mediile saline, fiind singurele ferigi care cresc nativ în mlaștinile de mangrove și zonele costiere intertidale tropicale și subtropicale. Genul se distinge prin frunzele mari, penate, pieloase (coriacee) și prin faptul că sporangii fertili nu sunt grupați în sori distincți, ci acoperă uniform și dens întreaga suprafață inferioară a pinelor terminale.
• Acrostichum aureum — Denumirea științifică bilingvă a unei specii specifice de ferigă de mangrovă (cunoscută popular și ca feriga de aur a mlaștinilor), remarcabilă prin talia sa gigantică și toleranța extremă la salinitate. Această plantă halofită prezintă frunze mari, pieloase, verzi-aurii, pinile fertile de la vârful frunzei devenind complet acoperite pe dedesubt de un strat dens de sporangi de o culoare brun-aurie intensă, de unde derivă și epitetul specific 'aureum'.
• adelfocarpie — Fenomen biologic sau proprietate botanică întâlnită la anumite specii de plante angiosperme, caracterizată prin producerea unor fructe strâns grupate, sudate sau înfrățite structural. Această formare anatomică strânsă provine adesea dintr-o inflorescență compactă în care ovarele florilor vecine fuzionează în timpul maturizării, facilitând o dispersie colectivă a semințelor.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• Aërangis — Gen de orhidee epifite și litofite tropicale din familia Orchidaceae, originare în principal din Africa tropicală și Madagascar, caracterizate structural prin tulpini scurte, frunze cărnoase dispuse distih și inflorescențe pendule cu flori stelate, albe sau sidefii, care prezintă un pinten nectarifer lung și emit un parfum intens pe parcursul nopții.
• Aërangis biloba — Specie populară de orhidee epifită din genul Aërangis, originară dintr-o zonă extinsă a Africii tropicale de Vest și Centrale. Este recunoscută structural prin frunzele sale invers-ovate care prezintă un vârf divizat asimetric în doi lobi (bilobate) și prin tije pendule ce poartă până la douăzeci de flori albe, stelate, cu nuanțe palide de roz pe pintenul scurt, foarte parfumate noaptea.
• Aërangis kotschyi — Specie spectaculoasă de orhidee epifită de talie mare din genul Aërangis, nativă în Africa de Est și de Sud. Este renumită structural pentru pintenii săi nectariferi incredibil de lungi, care pot atinge între 20 și 30 de centimetri lungime, având tulpini scurte, frunze cărnoase de un verde-închis, ușor ondulate pe margini, și tije pendule ce poartă flori albe ca zăpada, cu reflexii de fildeș, extrem de parfumate noaptea.
• Aërangis modesta — Specie elegantă de orhidee epifită de talie medie, endemică în Madagascar și Insulele Comore. Este caracterizată structural prin frunze strălucitoare, invers-ovate, de un verde crud, și prin tije pendule spectuloase ce pot susține până la 30 de flori albe, stelate și perfect simetrice, cu pinteni scurți, translucizi, ce emit un parfum fin, asemănător citricelor, în timpul nopții.
• Aeschynanthus — Gen de plante erbacee sau subarbustive tropicale perene, epifite sau litofite, aparținând familiei Gesneriaceae, originar din pădurile umede ale Asiei de Sud-Est. Aceste plante sunt caracterizate structural prin tulpini pendule, frunze cărnoase, opuse și flori tubulare, adesea de culoare roșu intens, protejate la bază de un caliciu tubular întunecat care amintește de un tub de ruj, motiv pentru care sunt cultivate popular ca plante decorative suspendate.
• Aeschynanthus boschianus — Denumire științifică a unei specii perene epifite de plantă ruj din genul Aeschynanthus, nativă din Java și regiunile învecinate, caracterizată prin frunze ovale, lucioase, ușor dințate și flori de un roșu aprins ce emerg dintr-un caliciu purpuriu închis. Planta este utilizată pe scară largă în horticultura de interior ca specie ornamentală de seră, remarcându-se prin rezistența structurală sporită la variațiile climatice din apartamente.
• Aeschynanthus lobbianus — Denumire științifică a unei specii perene epifite de plantă ruj din genul Aeschynanthus, nativă din pădurile tropicale ale Asiei de Sud-Est, recunoscută structural prin frunze mici, ovale, de o nuanță verde închis și flori tubulare stacojii ce emerg dintr-un caliciu lung, tubular, purpuriu-negricios, intens pubescent. Această varietate este intens cultivată în coșuri suspendate datorită aspectului ornamental dramatic al inflorescențelor.
• Aeschynanthus speciosus — Denumire științifică a unei specii perene epifite de plantă ruj din genul Aeschynanthus, nativă din pădurile tropicale ale Malaeziei, Indoneziei și Thailandei, considerată una dintre cele mai spectaculoase din acest gen. Se recunoaște structural prin frunze mari, lanceolate, grupate în verticile, și prin ciorchini terminali uriași alcătuiți din flori tubulare curbate, lungi de până la zece centimetri, de culoare portocaliu-strălucitor cu gâtul galben și margini roșii, intens cultivate pentru valoarea lor ornamentală.
• agăițare — Acțiunea de a agăița și rezultatul ei; formă regională pentru 'agățare' ce desemnează procesul de prindere, suspendare sau fixare a unui obiect de un suport pentru a atârna. De asemenea, poate defini prinderea accidentală a unui material textil într-un element ascuțit ori, la sensul figurat, acțiunea insistentă și agasantă de a aborda o persoană pentru a iniția o conversație.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agățare — Acțiunea de a agăța și rezultatul ei; procesul fizic prin care un obiect este prins, suspendat sau fixat de un suport pentru a atârna în aer. În sens mecanic sau tehnic, reprezintă prinderea accidentală sau intenționată a unui element mobil într-un punct fix ori obstacol, iar în limbajul familiar sau argotic de zi cu zi, definește acțiunea de abordare a unei persoane în scopul inițierii unui flirt.
• agățător — Piesă, dispozitiv sau accesoriu (cârlig, clemă, inel) folosit pentru a suspenda, prinde sau fixa un obiect astfel încât să atârne; ca adjectiv, descrie un organism sau un organ vegetal/animal adaptat pentru prindere sau cățărare, cum sunt păsările agățătoare (din ordinul Piciformes, de exemplu ciocănitoarea) sau cârceii unor plante.
• akinetosporange — Organ celular specializat de tip sporange (sac sporifer) în interiorul căruia se formează și se maturează exclusiv akinetospori (spori reproducători asexuați, unicelulari și complet lipiți de organe de locomoție precum flagelii sau cilii); această structură anatomică biologică este caracteristică anumitor genuri de alge filamentoase sau fungi inferiori. Peretele acestui recipient este de regulă mai dens și adaptat structural pentru a proteja celulele reproducătoare statice împotriva factorilor abiotici distructivi din mediul acvatic sau terestru până la faza de eliberare pasivă a sporilor.