#amortit
- amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
- amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
- amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.
- amorțitură — Formă populară, arhaică sau regională care desemnează starea de amorțeală, rezultatul procesului de amorțire sau o porțiune corporală temporar nesimțitoare. În graiurile locale, cuvântul descrie senzația fizică neplăcută de furnicare sau înțepătură ce apare în membre în urma reluării circulației sângelui.
- amoțit — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru adjectivul 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, capacitatea de reacție tactilă și mobilitatea musculară din cauza frigului sau a unei presiuni mecanice prelungite pe un traseu nervos periferic. În sens figurat, descrie o persoană toropită, lipsită de energie sau o activitate aflată în stagnare.
- amurțit — Formă arhaică sau regională pentru adjectivul modern 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, mobilitatea sau vioiciunea din cauza frigului, a imobilității prelungite sau a proastei circulații a sângelui. În sens figurat, descrie o persoană sau o comunitate aflată într-o stare de letargie, toropeală spirituală, pasivitate sau indolență intelectuală.
- anesteziat — Care a fost supus procesului de anestezie; pacient, organism viu sau segment anatomic aflat sub influența unei substanțe anestezice, având sensibilitatea dureroasă ori conștiența suprimate temporar. În sens figurat, descrie o persoană lipsită de reacție, indiferentă, apatică sau incapabilă să mai simtă emoții puternice din cauza unui șoc moral ori a unei traume.