#ambarca

• ambarca — Acțiunea de a urca persoane, trupe, mărfuri sau materiale la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport public în vederea efectuării unei călătorii sau a unei operațiuni logistice. Ca verb reflexiv (a se ambarca), definește faptul de a urca la bord pentru a naviga sau, în sens figurat, a se angaja ori a se lansa cu entuziasm într-o acțiune de lungă durată, o afacere complexă, un proiect riscant sau o aventură de viață.
• ambarcader — Platformă amenajată, construcție hidrotehnică fixă sau plutitoare (ponton, chei mic, debarcader) situată pe malul unui fluviu, râu, lac sau în incinta unui port, special proiectată pentru a facilita legarea ambarcațiunilor, precum și ambarcarea ori debarcarea pasagerilor și manipularea mărfurilor. În infrastructura feroviară istorică, termenul desemna și o platformă de încărcare a mărfurilor sau a vitelor în vagoane.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• ambarcat — Care a fost urcat, încărcat sau aranjat la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport; îmbarcat. În sens profesional, descrie statutul unui marinar sau militar activ aflat în misiune pe un vas comercial ori de război. În sens figurat, descrie o persoană angajată sau lansată cu toate resursele într-un proiect de lungă durată, într-o afacere ori într-o activitate riscantă.
• ambarcație — Variantă lingvistică sau formă ortografică mai rară pentru ambarcațiune, desemnând o navă de dimensiuni mici sau medii (balehieră, șalupă, iaht, barcă), utilizată pentru transportul de pasageri, agrement, sporturi nautice ori activități portuare. În bazele de date terminologice, este reținută ca dublet lexical pentru a asigura maparea corectă a textelor tehnice vechi.
• ambarcațiune — Denumire generică oficială pentru orice vehicul plutitor de dimensiuni mici sau mijlocii (barcă, șalupă, iaht, catamaran, caiac), propulsat de vâsle, pânze sau motor, utilizat pentru transportul pe distanțe scurte, activități de agrement, pescuit, patrulare portuară sau competiții sportive. Din punct de vedere structural, este caracterizată printr-un corp etanș (carenă) conceput să plutească și să ofere stabilitate pe suprafața apei.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.