#amânar

• amăjnire — Acțiunea de a amăjni și rezultatul ei; amânare, tărăgănare a timpului sau tergiversare a unei decizii importante. Reprezintă un termen restrictiv utilizat în graiurile arhaice pentru a defini un răgaz obținut prin tertipuri, o întârziere intenționată sau o ducere cu vorba.
• amânar — Piesă mică din oțel călit, de forme diverse (adesea ovală ori în formă de potcoavă), folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovirea repetată a unei bucăți de cremene, scântei destinate aprinderii iascăi sau sulfului. În sens figurat, regional sau arhaic, termenul poate descrie un suport mecanic, o bară de fier folosită la carele tradiționale sau un cârlig de fixare.
• amânare — Acțiunea de a amâna și rezultatul ei; decalare, temporizare sau prorogare a desfășurării unui eveniment, a unei obligații, a unei plăți sau a unei ședințe de judecată pentru o dată ulterioară. În context juridic esențial, reprezintă un act procedural oficial prin care o instanță sau un consiliu de administrație suspendă o dezbatere în curs, reprogramând-o pentru a permite administrarea de noi probe sau studierea detaliată a dosarului.
• amânariu — Variantă grafică veche, arhaică sau regională pentru amânar; piesă mică din oțel călit folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovire cu o bucăță de cremene în vederea aprinderii iascăi. În textologia manuscriselor medievale sau a letopisețelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, această formă articulată ori cu final vocalic hibrid desemnează uneori și un suport de fier, un gaj mobil sau un accesoriu mecanic de fixare la carele tradiționale.
• amânat — Care a fost decalat, temporizat, prorogat sau reprogramat pentru o dată ori un moment ulterior celui stabilit inițial, din cauza unor decizii administrative, administrative sau a lipsei de condiții logistice. În sens juridic și contractual, descrie un termen, o obligație de plată ori o ședință de judecată a cărei executare sau desfășurare a fost suspendată oficial și reprogramată pentru un stadiu viitor.
• asămănare — Formă arhaică și regională pentru asemănare; existența unor trăsături comune sau a unei identități parțiale între două ori mai multe entități. În context teologic vechi, face referire la crearea omului după chipul și asămănarea divinității, reprezentând potențialul spiritual de perfecționare morală.
• autoobstacol — Barieră, dificultate sau impediment pe care un individ sau un grup și le creează ori și le impune singur, în mod conștient sau inconștient; manifestare practică a strategiei de auto-sabotaj (self-handicapping). În psihologia succesului, reprezintă un mecanism defensiv structural prin care o persoană își creează din timp justificări sau obstacole reale (cum ar fi amânarea, lipsa somnului sau asumarea prea multor sarcini) pentru a-și proteja stima de sine în cazul unui eventual eșec.