#albus

• albică — Denumire populară dată unor specii de pești de talie mică, din familia ciprinidelor, caracterizată prin solzi argintii, strălucitori și corp alungit, ușor comprimat lateral, întâlnită frecvent în apele dulci stătătoare sau lent curgătoare din bazinele hidrografice europene.
• albior — Denumire populară sau diminutivală dată peștelui cunoscut sub numele de albuș, obleț sau sglăvoacă, caracterizat prin solzi argintii strălucitori și talie mică; vas mic din lemn asemănător unei albiuțe folosite în gospodărie.
• albișoară — Denumire populară dată unor specii de pești dulcicoli de talie mică, din familia ciprinidelor (obleț sau albuș), remarcabili prin solzii argintii, strălucitori și corpul zvelt; variantă diminutivală afectivă pentru o albie mică din lemn.
• albișor — Denumire populară dată mai multor specii de pești de apă dulce, de talie mică, cu solzi argintii și strălucitori (obleț sau albuș); ban de argint sau monedă mică veche. Ca adjectiv, reprezintă o formă diminutivală pentru alb, desemnând un obiect destul de alb sau bălăior.
• albumen — Substanță organică hrănitoare (endosperm) care înconjoară embrionul din sămânța unor plante superioare; albușul oului de pasăre sau de reptilă considerat ca mediu nutritiv proteic primordial pentru dezvoltarea embrionară.
• albumină — Proteină macromoleculară solubilă în apă și în soluții saline diluate, coagulabilă la căldură, prezentă în cantități mari în plasma sanguină, în limfă, în albușul de ou și în semințele unor plante, având un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și în transportul substanțelor nutritive.
• albuș — Substanță organică fluidă, vâscoasă, transparentă și bogată în proteine (în special ovalbumină), care înconjoară gălbenușul unui ou de pasăre sau de reptilă. Prin tratare termică ori batere mecanică, aceasta devine opacă, albă și solidă, având un rol biologic esențial în protejarea și hrănirea embrionului, precum și o utilizare structurală majoră în arta culinară și cofetărie.
• albușău — Denumirea regională a unui pârâu, curs de apă minor sau localitate mică din arealul carpatic al României. Din punct de vedere etimologic, este o formă arhaică sau dialectală derivată de la tema cromatică 'alb' prin extensii sufixale complexe, fiind utilizat istoric pentru a desemna ape limpezi, repezi, ale căror văi prezintă depozite de pietriș deschis la culoare.
• Albușca — Denumirea unui curs de apă minor, pârâu sau microtoponim din spațiul geografic al României. Acest hidronim este format prin derivare diminutivală din radicalul cromatic 'alb', fiind utilizat istoric în comunitățile rurale pentru a desemna ape limpezi, curate sau pârâuri care curg peste un pat de pietriș albicios și calcaros.
• Albușcel — Denumirea unui curs de apă minor, pârâu sau afluent de dimensiuni reduse din spațiul montan ori deluros al României. Toponimul este un diminutiv dublu construit pe baza radicalului cromatic 'alb', fiind utilizat istoric în comunitățile rurale pentru a desemna un pârâiaș cu ape extrem de limpezi, curate și repezi, care curge peste un pat de pietre calcaroase deschise la culoare.
• albușel — Denumire populară regională folosită pentru a desemna diverse specii de plante de talie mică cu flori albe sau cu frunze acoperite de perișori albicioși (cum ar fi unele specii de vinețică sau mărunțișă). De asemenea, termenul este utilizat ca formă diminutivală afectivă pentru albușul de ou în limbajul familial sau în rețete culinare tradiționale.
• Albușoiu — Nume de familie românesc răspândit în spațiul carpato-danubian, provenit prin derivare onomastică; de asemenea, poate desemna un curs de apă minor sau o formă de relief locală. Etimologic, are la bază radicalul cromatic 'alb' combinat cu un sufix augmentativ-peiorativ sau colectiv, folosit istoric pentru a identifica o persoană cu părul ori tenul foarte deschis sau pentru a descrie un pârâu cu ape repezi și înspumate.
• albușor — Formă diminutivală pentru albușul de ou, utilizată în limbajul familiar sau în rețete culinare pentru a sugera delicatețea compoziției; ca adjectiv rar, reprezintă o variantă hipocoristică pentru un obiect sau o ființă de o culoare albă, curată și plăcută privirii.
• Asphodelus albus — Specie de plante erbacee perene din genul Asphodelus, cunoscută popular sub numele de asfodel alb. Este nativă în Europa Centrală și de Sud, crescând pe pajiști alpine, fânețe și versanți calcaroși. Planta dezvoltă o tulpină înaltă, neramificată, ce poate atinge un metru și jumătate înălțime, terminată printr-un racem dens de flori stelate de culoare albă, fiecare petală având o dungă mediană distinctă, de culoare maronie sau verzuie.