#agemă

• agemă — Formă regională sau variantă fonetică veche folosită în anumite comunități rurale pentru a desemna o decorațiune, o broderie fină sau o cusătură ornamentală realizată în stil persan ori oriental pe hainele de sărbătoare; prin extensie contextuală, poate face referire și la o țesătură prețioasă din mătase ori la o piesă de îmbrăcăminte tradițională boierească din epoca fanariotă, decorată cu fir de aur.
• ardil — Termen arhaic sau regional utilizat rar în anumite graiuri pentru a descrie un tertip, o viclenie meșteșugită, o stratagemă sau un șiretlic folosit pentru a induce în eroare sau a depăși o barieră tactică. În sens structural-lingvistic, cuvântul reprezintă un împrumut istoric sporadic, asimilat în lexicul popular balcanic, ce servește ca echivalent literar pentru concepte legate de inventivitatea conjuncturală ori înșelăciunea minoră.
• artificiu — Procedeu ingenios, adesea subtil ori meșteșugit, utilizat pentru a depăși o dificultate tehnica, a demonstra o teză sau a masca un defect; de asemenea, desemnează un amestec pirotehnic (foc de artificii) destinat spectacolelor vizuale festive. În logică ori retorică, reprezintă o stratagemă sau un argument formal folosit pentru a convinge ori a induce în eroare auditoriul.
• astuție — Formă livrescă sau variantă grafică rară pentru cuvântul „astuzie”; capacitatea de a acționa cu abilitate, șiretenie, viclenie sau ingeniozitate în scopul atingerii unui obiectiv personal ori al depășirii unei situații dificile prin stratageme și tactici indirecte. Acest concept descrie inteligența practică combinată cu arta disimulării, fiind utilizat frecvent în caracterizările literare sau în analizele psihologice ale comportamentului strategic.