#aflu

• afla — 1. A ajunge să cunoști un lucru ascuns, secret sau necunoscut, a obține o informație prin cercetare, întrebări, studiu sau întâmplare. 2. A găsi, a descoperi un obiect rătăcit ori o soluție la o problemă. 3. Sub formă reflexivă, a se găsi, a fi prezent într-un anumit loc, spațiu sau context geografic, ori a se simți într-o anumit stare fizică sau sufletească.
• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• afluent — Apă curgătoare (râu sau pârâu) care se varsă într-o apă mai mare (alt râu, fluviu sau lac) în mod direct ori indirect. În sens adjectival și figurat, influențat de terminologia anglo-saxonă, termenul descrie o persoană, o comunitate sau un stil de viață caracterizat prin bogăție materială, abundență de resurse financiare și un nivel de trai ridicat.
• afluență — Sosire, adunare sau mișcare masivă și simultană de oameni ori de lucruri către un anumit loc, eveniment sau centru de interes. În context comercial, descrie un aflux mare de clienți sau cumpărători, iar în sens arhaic ori livresc poate indica o abundență extremă de bunuri spirituale sau materiale.
• aflui — A curge sau a se îndrepta într-o direcție unică și constantă, fiind utilizat în special pentru a descrie mișcarea maselor de lichid. În domeniul medical și fiziologic, termenul definește procesul prin care sângele sau alte fluide biologice se adună în cantități mult mai mari într-un anumit punct, organ sau țesut al corpului ca urmare a unui stimul ori a unei reacții congestive.
• afluiere — Formă arhaică de infinitiv lung a verbului „a aflui”, utilizată ca substantiv verbal pentru a desemna acțiunea de a curge într-o direcție unică sau faptul de a se aduna în cantități mari într-un punct fix. În uzul lexicografic modern, acțiunea verbului a fost substituită aproape complet de termenul „afluire”, substantivul original rămânând doar ca atestare morfologică.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• aflux — Sosire sau acumulare masivă, bruscă și simultană de oameni, mărfuri, bani, aer sau lichide biologice într-un anumit loc ori organ. În sens economic și demografic, indică un flux intens de imigranți, vizitatori sau investiții care modifică rapid echilibrul existent într-o regiune.
• Amga — Râu de mari dimensiuni din Siberia (Federația Rusă, Iacutia), cel mai lung afluent de pe partea stângă al râului Aldan, din bazinul hidrografic al Lenei. Cursul său străbate platouri împădurite și văi adânci, prezentând o structură hidrologică caracterizată prin îngheț prelungit în perioada iernii și debite masive primăvara.
• Argeșel — Numele unui râu din sudul României, afluent de stânga al râului Dâmbovița, care izvorăște din Munții Făgăraș și străbate județul Argeș. Din punct de vedere structural, termenul reprezintă o formă diminutivală hidronimică formată de la râul Argeș, identificând de asemenea localitatea oikonymică Argeșelu din județul menționat, o microregiune recunoscută istoric pentru așezările sale rurale pitorești și rețeaua hidrografică bine dezvoltată.
• Atbara — Râu din nord-estul Africii, ultimul afluent major de dreapta al Nilului înainte ca acesta să se verse în Marea Mediterană, izvorând din podișul Etiopiei și având un regim extrem de sezonier. De asemenea, reprezintă numele unui oraș strategic din Sudan situat la confluența acestui râu cu Nilul, cunoscut istoric ca un nod feroviar principal, centru industrial al cimentului și locul unei celebre bătălii din anul 1898 în timpul războiului mahdist.