#advertising

• adv — Abreviere lexicografică standard universal utilizată în dicționare, glosare și gramatici pentru a indica partea de vorbire numită adverb (cuvânt neflexibil care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb). În contextele economice, tehnologice și de business moderne, acronimul provine din limba engleză (de la 'advertising' sau 'advertisement'), fiind utilizat ca prescurtare pentru reclame, campanii publicitare plătite ori strategii de promovare media.
• advertising — Activitate complexă, strategică și creativă de promovare publicitară a unor produse, servicii, mărci sau idei, realizată prin intermediul canalelor media plătite (print, TV, radio, digital) cu scopul de a influența comportamentul, percepția sau deciziile de cumpărare ale publicului-țintă. Ca domeniu economic și de cercetare, înglobează tehnici avansate de psihologie socială, analiză de date, design vizual și copywriting structurat pentru crearea de campanii persuasive.
• afiliat-marketing — Concept hibrid utilizat masiv în mediul online din România pentru a descrie sistemul de publicitate bazat pe performanță în care un promotor primește un comision pentru vânzările generate; marketing afiliat. Deși sintagma inversată 'marketing afiliat' este comună, forma compusă cu cratimă 'afiliat-marketing' apare frecvent ca termen tehnic în contracte de publicitate, module software și ghiduri SEO, nefiind listată în dexonline.
• afișer — Termen tehnic rar sau neologism utilizat ca variantă pentru avizier, panou specializat, suport fizic sau cadru structural destinat expunerii ordonate a afișelor, reclamelor ori anunțurilor cu caracter public. În designul urban și managementul publicitar, cuvântul se referă la elementele de mobilier stradal optimizate pentru fixarea foilor volante.
• afișetă — Afiș sau poster de dimensiuni reduse, imprimat de obicei pe carton subțire sau hârtie lucioasă, utilizat în interiorul magazinelor, al spațiilor comerciale ori al mijloacelor de transport în comun pentru promovarea unui produs, serviciu sau eveniment cultural de mică amploare; miniafiș.
• afișoare — 1. Muncitoare calificată responsabilă cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor oficiale în spațiile publice; formă feminină pentru afișor. 2. În electronică și tehnică, termenul se folosește uneori ca formă alternativă sau incorectă pentru a desemna un ansamblu de ecrane ori dispozitive de afișare electronică (afișoare LED).
• antipublicitar — Care se opune publicității, critică tehnicile de marketing sau luptă împotriva omniprezenței reclamelor în spațiul public și digital. Se referă la mișcări civice, ideologii (cum ar fi cultbusting-ul) sau instrumente software (ad-blockere) destinate limitării manipulării comerciale, protejării intimității consumatorilor și reducerii consumerismului excesiv.
• antireclamă — Mesaj, acțiune publică sau campanie care produce un efect contrar celui scontat de publicitate, punând în evidență defectele, neajunsurile ori riscurile unui produs, serviciu sau brand. Antireclama poate apărea involuntar, din cauza unei erori strategice a companiei, sau voluntar, sub forma unor recenzii negative ale consumatorilor, parodii ori campanii realizate de concurenți pentru a descuraja achiziția.
• anunț — Mesaj scurt, înștiințare scrisă sau orală prin care se aduce un fapt, un eveniment, o decizie ori o ofertă comercială la cunoștința publicului sau a unui grup specific de persoane; text publicitar publicat în presă, pe internet sau afișat în locuri publice cu scopul de a informa ori de a vinde.
• appeal — Termen preluat din limba engleză care desemnează capacitatea de a atrage, de a stârni interesul sau de a plăcea publicului, utilizat frecvent în marketing, publicitate și analiza comportamentală sub forma de apel vizual ori emoțional. În context juridic internațional sau în terminologia dreptului anglo-saxon, reprezintă o cale de atac, respectiv cererea oficială de reexaminare a unei decizii judecătorești înaintată unei instanțe superioare.
• autoreclamă — Acțiunea de a-și face reclamă singur și rezultatul ei; publicitate pe care o persoană, o instituție sau o companie și-o face propriei activități, imagini sau propriilor produse, fără intermediari. În sens critic, definește tendința de autopromovare insistentă, adesea ostentativă, utilizată pentru a consolida capitalul de imagine sau poziția pe piață prin evidențierea exclusivă a meritelor proprii.