#adulter

• adulter — Încălcare a fidelității conjugale prin întreținerea de relații sexuale liber consimțite cu o altă persoană decât soțul sau soția; infidelitate maritală. Ca adjectiv, termenul califică o persoană care comite această faptă sau descrie o relație, o legătură ori un comportament care încalcă jurământul de căsătorie. Deși în legislațiile moderne (inclusiv în cea română) a fost dezincriminat penal, adulterul rămâne un motiv juridic clasic de divorț din culpă în dreptul civil și o gravă abatere morală în majoritatea codurilor etice și religioase.
• adultera — A falsifica o substanță, un produs alimentar, farmaceutic sau comercial prin adăugarea unor elemente străine, inferioare calitativ sau artificiale, cu scopul de a-i mări volumul sau greutatea și de a obține un profit ilicit; a corupe, a denatura. În filologie și critică literară, verbul semnifică a altera sensul original al unui text, al unui document istoric sau al unei opere de artă prin interpolări sau modificări neautorizate. Ca adjectiv feminin (arhaic), descrie o persoană care a comis un adulter.
• adulterare — Acțiunea de a adultera și rezultatul ei; procesul tehnic sau chimic de falsificare, denaturare ori corupere a unui produs prin introducerea unor ingrediente sau substanțe străine și inferioare. Adulterarea reprezintă o încălcare gravă a legislației privind protecția consumatorului și siguranța alimentară, fiind monitorizată strict de autoritățile sanitare pentru a preveni riscurile de intoxicație publică și fraudele comerciale de amploare.
• adulterat — Care a fost falsificat, denaturat sau corupt prin adăugarea unor substanțe străine, neautorizate ori inferioare calitativ, de obicei cu scopul de a obține un profit ilicit. În filologie și critică literară, termenul califică un text, un manuscris ori o operă de artă ale căror structuri originale au fost alterate ori modificate în mod neautorizat prin interpolări. Ca adjectiv masculin (arhaic), descrie un bărbat care a comis un adulter.
• adulterin — Care provine dintr-un adulter sau se referă la un adulter; născut dintr-o relație de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre părinți era căsătorit cu o altă persoană. În vechile coduri civile, termenul definea un statut juridic restrictiv pentru copii (copil adulterin), fiindu-le limitate drepturile succesorale. În legislația modernă și în dreptul familiei actual, discriminările juridice au fost complet eliminate, însă cuvântul păstrează conotații etice, religioase sau sociologice.
• adulterină — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'adulterin'; care provine dintr-un adulter sau se referă la un act de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre parteneri este legat printr-o căsătorie valabilă cu o altă persoană. În istoria dreptului civil, termenul califica o relație, o filiație sau o descendență (legătură adulterină) supusă unor restricții juridice și succesorale severe, inechități care au fost complet eliminate din legislația modernă contemporană.
• adulteriu — Formă arhaică, literară sau variantă juridică veche a substantivului modern 'adulter', care desemnează fapta unui soț sau a unei soții de a încălca jurământul de credință conjugală prin relații intime intretinute cu o altă persoană. Termenul se întâlnește frecvent în codurile de legi din secolele XVIII-XIX (cum ar fi Codul Caragea sau Legiuirea Ipsilanti) și în traducerile biblice vechi, fiind utilizat pentru a sublinia gravitatea morală, religioasă sau penală a infidelității maritale.