#adanc

• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• acvanaut — Scafandru de mare adâncime sau cercetător oceanografic specializat să trăiască și să lucreze într-o stație submarină ori într-un laborator subacvatic sub presiune, pentru perioade lungi de timp, fără a reveni zilnic la suprafață. Acest specialist realizează studii biologice, geologice și ecologice structurale direct în mediul marin profund, adaptându-se la condițiile extreme de presiune hidrostatică.
• acvanautic — Care aparține sau se referă la acvanauți, la activitatea acestora ori la tehnicile de navigare și locuire în habitate submarine; privitor la explorarea științifică autonomă a adâncurilor marine. Acest termen descrie ansamblul de tehnologii structurale, echipamente presurizate și metodologii operaționale utilizate în misiunile de scufundare la mare adâncime.
• adânc — Care se întinde mult în jos sub o suprafață de referință (despre ape, gropi, văi) sau mult spre interior de la o margine ori de la o deschidere; situat la o distanță considerabilă de suprafață. Ca substantiv neutru, desemnează un loc profund, o prăpastie, abisul sau adâncimea unei ape. În sens figurat, descrie un sentiment intens, o minte pătrunzătoare, o analiză filosofică detaliată ori o stare de somn profund.
• adânca — Formă de infinitiv lung sau variantă verbală populară și regională pentru verbul 'a adânci'; acțiunea de a face o groapă, un canal sau o apă mai adâncă prin îndepărtarea straturilor de pământ ori de material. În sens figurat, se folosește în anumite graiuri pentru a exprima extinderea, intensificarea sau analizarea mai profundă a unei probleme, a unei neînțelegeri ori a unui sentiment.
• adâncare — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adâncire'; acțiunea de a adânci, a excava, a sapa mai adânc ori rezultatul acestui proces structural. Se întâlnește în vechi registre cadastrale, zapise de hotărnicie sau documente tehnice din secolele trecute.
• adâncat — Care a fost făcut adânc sau mai adânc; scobit, excavat ori coborât sub nivelul unei suprafețe de referință. Ca adjectiv, descrie un relief cu văi pronunțate, o trăsătură anatomică retrasă în interior (cum ar fi ochii adâncați în orbite) sau, în sens figurat, un individ cufundat complet în gânduri, meditație, somn ori într-o stare emoțională intensă.
• Adâncata — Numele mai multor localități și comune din spațiul românesc și est-european, cum ar fi comuna Adâncata din județul Suceava, România, sau localități din Ucraina (regiunea Cernăuți). Toponimul este de origine descriptivă, indicând așezarea geografică a vetrei satului într-o vale adâncă, depresionară ori pitorească, mărginită de dealuri sau codri bătrâni.
• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adânci — A face ca o groapă, un șanț, o albie sau o cavitate să devină mai adâncă prin excavare sau săpare; a coborî sub nivelul existent. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a pătrunde adânc într-un spațiu (pădure, peșteră) sau, în sens figurat, a se cufunda total în gânduri, studiu, somn, ori a se intensifica (despre crize, neînțelegeri, sentimente).
• adâncime — Dimensiune a unui corp, a unei cavități sau a unui spațiu, măsurată pe verticală de sus în jos, de la o suprafață de referință până la fund; distanță considerabilă de la marginea exterioară spre interiorul unui mediu. În sens figurat, termenul definește intensitatea, profunzimea sau temeinicia unui sentiment, a unei gândiri filosofice sau a unei analize științifice.
• adâncire — Acțiunea de a adânci sau de a se adânci și rezultatul ei; procesul tehnic sau natural prin care o cavitate, o albie ori o groapă devine mai profundă. În plan social, economic sau politic, termenul desemnează agravarea, intensificarea sau amplificarea unei crize, a unei neînțelegeri ori a discrepanțelor structurale dintre elemente.
• adâncit — Care a fost făcut mai adânc, scobit, coborât sub nivelul unei suprafețe de referință sau intensificat. Ca adjectiv, descrie o formă de relief excavată (precum o albie de râu dragată), o trăsătură anatomică retrasă în interior sau, în sens figurat, un fenomen, o criză ori un sentiment care a devenit mult mai sever, profund și accentuat.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• adâncitură — Loc adâncit, cavitate naturală sau artificială formată prin excavare, eroziune, presare ori modelare structurală pe o suprafață plană. În sens structural și contextual, definește o depresiune de relief, o scobitură anatomică într-un țesut osos sau o deformare geometrică controlată realizată într-o piesă industrială pentru a permite asamblarea ori fixarea altor componente.
• adâncos — Care prezintă multe adâncituri, neregularități de relief sau cavități structurale pronunțate; teren, parcurs sau mediu fizic plin de gropi, văi adânci ori depresiuni succesive. În sens stilistic sau regional, termenul descrie o suprafață fragmentată geomorfologic care îngreunează deplasarea și colectează în mod natural apele de șiroire.
• adâncușor — O adâncitură mică, superficială sau abia perceptibilă pe o suprafață plană; cavitate de dimensiuni reduse realizată manual sau apărută natural. Folosit ca adverb, exprimă o poziționare sau o pătrundere ușoară, la o distanță ori adâncime moderată sub nivelul de referință, fără a genera o cavitate profundă.
• adâncuț — Formă diminutivală a adjectivului sau adverbului 'adânc'; care prezintă o adâncime moderată, discretă sau relativ redusă în raport cu o suprafață de referință. Exprimă o nuanță de familiaritate, afecțiune sau o caracterizare atenuată a unei cavități, depresiuni sau stări interioare, sugerând o retragere subtilă sau o curbură ușoară în relief.
• adînca — Grafie alternativă (cu 'î' în interiorul cuvântului) pentru verbul a adânci; acțiunea de a face ca ceva să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui canal sau a unei ape. În sens figurat, exprimă procesul de intensificare a unei stări, de cercetare minuțioasă ori studiere profundă a unei probleme, respectiv evoluția spre o fază mai gravă sau mai complexă.