#abilitare

• abac — Instrument manual vechi folosit pentru efectuarea calculor aritmetice, format dintr-un cadru cu tije pe care culisează bile. În medicina modernă, neuropsihologie și terapie ocupațională, abacul este utilizat ca dispozitiv terapeutic tactil pentru reabilitarea cognitivă a pacienților cu accident vascular cerebral (AVC), traumatisme craniene sau demențe incipiente, ajutând la recăpătarea motricității fine și a funcțiilor executive matematice.
• Abebe Bikila — Eponim medical și fiziologic derivat de la numele legendarului maratonist etiopian, utilizat în medicina sportivă, neuroreabilitare și fiziopatologia efortului (efectul sau fenomenul Abebe Bikila). Termenul descrie capacitatea extremă de adaptare neuro-musculară, economia cardiovasculară absolută și optimizarea proprioceptivă prin alergare desculță. De asemenea, în neurologia traumatismelor coloanei vertebrale, numele său ilustrează puterea voinței și reziliența psihică în procesul de recuperare funcțională post-traumă, după ce un accident de mașină i-a provocat paraplegie.
• abilitare — Acțiunea de a abilita și rezultatul ei; obținerea sau acordarea formală a unei competențe, a unui drept legal ori a unui titlu oficial. În sistemul universitar românesc contemporan, reprezintă certificarea calității de conducător de doctorat, obținută în urma susținerii unei teze specifice de către un cadru didactic cu titlul de doctor.
• abilitațiune — Variantă livrescă, învechită sau rară a substantivului „abilitare”. Desemnează acțiunea de a abilita și rezultatul ei, reprezentând învestirea oficială, împuternicirea sau recunoașterea unui drept legal ori a unei competențe de către o autoritate administrativă sau juridică.
• ambulație — Actul, facultatea sau procesul de a merge sau de a se deplasa pe picioare; locomoție autonomă sau asistată. În context medical, clinic și de reabilitare fizică, termenul descrie capacitatea unui pacient de a merge independent ori cu ajutorul unor dispozitive speciale (cârje, cadre, proteze) după un traumatism, o intervenție chirurgicală sau o afecțiune neurologică severă.
• amnistia — A acorda amnistia unei persoane sau unui grup de persoane; a înlătura prin act juridic al puterii legislative răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, consecințele condamnării sau executarea pedepsei. Acest act public de clemență șterge simbolic și legal trecutul infracțional pentru faptele vizate, repunând persoana în drepturile anterioare.
• anvelopare — Acțiunea de a anvelopa și rezultatul ei; procesul tehnic și constructiv de îmbrăcare, acoperire sau izolare exterioară a unei structuri; în construcții, se referă în mod specific la izolarea termică a fațadelor, acoperișurilor și ferestrelor unei clădiri (anveloparea blocului) pentru a eficientiza consumul de energie.
• anvelope — Forma de plural a substantivului anvelopă; ansamblu de pneuri弹性 din cauciuc destinate montării pe roțile autovehiculelor pentru asigurarea tracțiunii; în sens arhitectural, totalitatea elementelor perimetrice exterioare care alcătuiesc bariera termică și de izolație a unor clădiri.
• apocatastază — Doctrină teologică și eschatologică, atribuită inițial lui Origene, care susține restabilirea finală și universală a tuturor creaturilor conștiente în starea inițială de perfecțiune divină; reconcilierea finală a lumii cu Dumnezeu, implicând salvarea finală a tuturor oamenilor și chiar a demonilor, respingând ideea damnării veșnice. În sens filozofic general, reprezintă revenirea periodică a cosmosului la starea sa primordială pură.