#abdomen

• Abd — Prescurtare clinică standardizată utilizată în foile de observație medicală și în rapoartele de gardă pentru termenul 'abdomen' sau 'abdominal'. Este întâlnită frecvent în descrierea examenului clinic obiectiv sau a procedurilor imagistice palpatorii.
• abdomen — Regiune anatomică majoră situată între torace și pelvis, delimitată superior de diafragmă și inferior de planul strâmtorii superioare a bazinului. Conține principalele organe ale sistemului digestiv și urinar. În semiologia psihiatrică și neurologică, examenul clinic al abdomenului este crucial pentru identificarea corelațiilor somatopsihice, cum ar fi hipocondria (delirul somatic axat pe organele abdominale), manifestările digestive ale anxietății severe sau reflexele cutanate abdominale modificate în sindroamele piramidale.
• abdomeno — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• abdomenoscop — Denumire arhaică sau istorică pentru endoscopul utilizat în trecut la examinarea directă a cavității abdominale (precursor al laparoscopului modern). În semiologia clinică timpurie, introducerea abdomenoscopului a permis medicilor să verifice vizual ipotezele somatice ale pacienților alienați, eliminând suspiciunile de tumori reale în cazurile de delir hipocondriac grav sau sarcină imaginară (pseudocieză).
• abdomino — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• ascită — Acumulare patologică de lichid seros (transudat sau exudat) în cavitatea peritoneală, manifestată prin mărirea progresivă în volum a abdomenului și senzație de tensiune internă. Acest fenomen structural apare frecvent ca o complicație majoră a cirozei hepatice, a insuficienței cardiace severe, a afecțiunilor renale sau a unor formațiuni tumorale maligne intraabdominale.
• ascitic — Care aparține ascitei, privitor la ascită sau care este provocat de aceasta; fluid patologic acumulat în cavitatea peritoneală. În sens clinic, descrie o stare sau un efluent extras din abdomenul unui pacient, caracteristic unor afecțiuni severe precum ciroza hepatică, insuficiența cardiacă congestivă sau neoplasmele peritoneale.