#așeu
- Albaiu — Denumirea unui vârf montan important (Vârful Albaiu) și a unei culmi muntoase majore situate în masivul Munții Baiului (Gârbova) din Carpații Meridionali, România. Zona reprezintă o destinație turistică căutată pentru drumeții montane, oferind panorame structurale deosebite asupra Văii Prahovei și a masivului Bucegi.
- alpiniadă — Competiție sportivă de masă, campionat, festival sau întrunire peisagistică și organizată de alpinism, ce reunește alpiniști și echipe de salvamontiști pentru a parcurge trasee de escaladă escaladare, a stabili recorduri de viteză pe stâncă sau a efectua exerciții de salvare montană. Acest tip structural de eveniment sportiv, foarte popular în a doua jumătate a secolului XX, avea scopul de a promova sporturile alpine și de a testa anduranța tehnică a participanților.
- ascensionat — Care a fost urcat, escaladat sau parcurs de-a lungul unei pante ori înălțimi; munte, masiv sau traseu pe care s-a efectuat o ascensiune. În sens mecanic sau fizic, descrie starea unui corp, lichid ori dispozitiv care s-a deplasat sau a fost ridicat pe o direcție verticală ori ascendentă.
- așeu — Termen istoric rar sau regional utilizat pentru a desemna un tip de semn de proprietate, pecete ori marcă distinctivă aplicată pe documente medievale sau unelte agricole. În anumite contexte dialectale vechi, cuvântul a fost semnalat și ca o variantă extrem de izolată sau alterare grafică a unor termeni de cancelarie care atestau o așezare sau o hotărnicie formală a pământului.
- aseujan — Termen arhaic, regional sau istoric utilizat pentru a desemna un locuitor nativ ori o persoană originară din regiunea geografică Aseu (localitate sau zonă istorică conexă), ori un element cultural, lingvistic sau structural specific acestei comunități. Utilizarea sa este documentată în lexiconul local vechi sau în recensăminte istorice transilvănene pentru a stabili identitatea geografică și apartenența administrativă a indivizilor.
- autobus — Variantă ortografică și fonetică alternativă (sau arhaică/populară) pentru cuvântul 'autobuz'; vehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, amenajat cu numeroase locuri pentru pasageri, utilizat pentru transportul public în comun pe trasee urbane, interurbane sau turistice fixe. Termenul păstrează o formă etimologică apropiată de rădăcina sa internațională și este utilizat ocazional în documente istorice sau în limbajul familiar.
- autobuz — Autovehicul de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, echipat cu caroserie închisă și amenajat cu numeroase locuri pe scaune și în picioare, utilizat pentru transportul public sau privat de persoane pe rute urbane, interurbane sau turistice. În rețelele moderne de tranzit, acesta reprezintă pilonul de bază al mobilității sustenabile, fiind integrat într-un sistem logistic complex coordonat de autoritățile locale prin grafice stricte de circulație.