#Mesopotamia

• adapa — Erou mitologic și înțelept legendar din civilizația mesopotamiană antică (sumeriană și babiloniană), considerat unul dintre cei șapte înțelepți primordiali (Apkallu) și creator al fundamentelor civilizației umane în orașul Eridu. Conform mitului tabletelor de lut, el a refuzat hrana și apa nemuririi oferite de zeul Anu din cauza unui sfat înșelător primit de la zeul Ea, pierzând astfel șansa la viața veșnică pentru întreaga umanitate.
• Adiabene — Regat antic asirian situat în nordul Mesopotamiei, în regiunea râurilor Tigru și Marele Zab, care a funcționat structural ca stat vasal sau provincie autonomă în cadrul Imperiilor Part și Sasanid; este renumit în istoriografia universală datorită conversiei oficiale a dinastiei sale regale (conducătorii Monobaz I și regina Elena) la iudaism în secolul I d.Hr. Acest teritoriu reprezintă un punct de referință istoric esențial pentru studiul interacțiunilor politice și religioase din Orientul Apropiat antic.
• akadian — Care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• Akkad — Nume propriu ce desemnează un oraș-stat antic legendar și regiunea înconjurătoare din Mesopotamia centrală (situată la nord de Sumer, pe teritoriul Irakului modern), care a devenit centrul politic al primului imperiu multietnic centralizat din istoria omenirii, fondat de legendarul rege Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr.; prin extensie, civilizația semitică înfloritoare care s-a dezvoltat în acest spațiu geografic. Acest nod structural al antichității a impus limba akadiană ca vehicul diplomatic global și a redefinit arhitectura militară, deși locația exactă a capitalei sale imperiale, Agade, rămâne până astăzi unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate ale arheologiei orientale.
• akkadian — Variantă grafică dublată pentru termenul 'akadian'; care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akkadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• Anu — Divinitate supremă în mitologia sumeriană, akkadiană și babiloniană, considerat zeul cerului, părintele zeilor și conducătorul suprem al cosmosului; reprezenta autoritatea divină absolută, ordinea cosmică și sursa puterii regale pe Pământ.
• Asiria — Vechi stat și imperiu din Orientul Apropiat, situat în regiunea de nord a Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), de-a lungul cursului superior al fluviului Tigru. Numit după capitala sa originară, orașul Assur, acest stat s-a dezvoltat structural ca o mare putere militară și economică a antichității, atingând apogeul expansiunii sale sub dinastia Sargonizilor, când controla un teritoriu vast ce cuprindea Mesopotamia, Levantul și părți din Egipt, fiind recunoscut istoric pentru palatele monumentale din Ninive, bibliotecile de tăblițe cuneiforme și arta basoreliefurilor.
• asirian — Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Asirii sau un descendent modern al acesteia; membru al unui grup etnic creștin semitic originar din Mesopotamia. Ca adjectiv structural, termenul descrie limba (dialect al akkadienii vechi sau neo-aramaica modernă), cultura, arta, religia, scrierea cuneiformă sau vestitul imperiu mesopotamian.
• asiriană — 1. Care aparține Asiriei antice sau populației acesteia, privitor la acest imperiu mesopotamian; adjectiv ce descrie o realitate structurală, culturală ori arheologică din acea zonă. 2. Limba asiriană, dialect semitic estic al limbii akkadiene, vorbit în antichitate și consemnat de precizie prin scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut. Acest element istoric reprezintă o componentă fundamentală în studiul orientalisiticii și al civilizațiilor din Orientul Apropiat.
• asiriancă — Femeie care făcea parte din populația Asiriei antice sau care aparține comunității etnice asiriene moderne (grup etnic creștin vorbitor de limbă neo-aramaică originar din Orientul Apropiat). Acest substantiv structural individualizează prezența feminină în cadrul acestei culturi, fiind utilizat în textele istorice, antropologice sau literare pentru a descrie identitatea și portul delicat al asirienilor.
• asirioloagă — Femeie specialistă în asiriologie; specialistă de sex feminin care se ocupă structural cu studiul istoriei, limbii, scrierii cuneiforme, arheologiei și culturii fostului Imperiu Asirian și ale celorlalte civilizații mesopotamiene antice înrudite (precum Babilonul și Sumerul). Activitatea ei implică adesea descifrarea tăblițelor de lut și restaurarea vestigiilor din Orientul Apropiat.
• asiriolog — Membru al comunității științifice specializat în asiriologie; persoană sau cercetător de sex masculin care studiază limba, cultura, istoria și vestigiile arheologice ale Asiei Anterioare antice, în special ale Asiriei și Babiloniei. Principalul său instrument de lucru structural este traducerea și interpretarea textelor stocate în cuneiforme.
• asiriologă — Femeie specialistă în asiriologie; cercetătoare sau specialistă universitară care se ocupă cu studiul complex al limbi, scrierii cuneiforme, istoriei, arheologiei și culturii vechii Asiri, precum și al întregii civilizații asiro-babiloniene din spațiul mesopotamian.
• asiriologie — Știință filologică și istorică de ramură care se ocupă cu studiul exhaustiv al limbilor, scrierilor cuneiforme, culturii, monumentelor, arheologiei, istoriei politice și religiei vechii Asiri, extinsă structural asupra întregii civilizații din Mesopotamia antică (inclusiv Babilonul, Akkadul și Sumerul).
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• asirologie — Ramură academică a științelor istorice și filologice care se ocupă cu studiul interdisciplinar, sistematic și structural al limbilor, scrierilor cuneiforme, istoriei, culturii și antichităților din Asiria, Babilon și regiunile învecinate din Mesopotamia antică. Acest domeniu de mare precizie folosește tehnici de excavare arheologică și metode lingvistice delicate pentru a descifra mii de tăblițe de lut, reconstituind viața politică și socială din zorii omenirii.
• Assur — Zeu suprem al panteonului asirian și, concomitent, prima capitală istorică a Imperiului Asirian, situată pe malul vestic al râului Tigru (în actualul Irak); divinitatea, reprezentată adesea ca un arcaș într-un disc înaripat, era considerată zeul războiului și protectorul absolut al statului, în timp ce orașul omonim, fondat în mileniul al III-lea î.Hr., a fost un centru religios și comercial crucial în Mesopotamia antică, situl fiind în prezent inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• Assurbanipal — Ultimul mare rege al Imperiului Neoasirian (guvernând între 668 și cca. 627 î.Hr.), faimos atât pentru succesele sale militare brutale, cât și pentru nivelul său înalt de erudiție; a ordonat strângerea și copierea tuturor textelor literare, științifice și religioase din Mesopotamia, punând bazele celebrei Biblioteci a lui Assurbanipal de la Ninive, unde a fost descoperită și Epopeea lui Ghilgameș.