#Babilon

• adapa — Erou mitologic și înțelept legendar din civilizația mesopotamiană antică (sumeriană și babiloniană), considerat unul dintre cei șapte înțelepți primordiali (Apkallu) și creator al fundamentelor civilizației umane în orașul Eridu. Conform mitului tabletelor de lut, el a refuzat hrana și apa nemuririi oferite de zeul Anu din cauza unui sfat înșelător primit de la zeul Ea, pierzând astfel șansa la viața veșnică pentru întreaga umanitate.
• akadian — Care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• akkadian — Variantă grafică dublată pentru termenul 'akadian'; care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akkadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• Anu — Divinitate supremă în mitologia sumeriană, akkadiană și babiloniană, considerat zeul cerului, părintele zeilor și conducătorul suprem al cosmosului; reprezenta autoritatea divină absolută, ordinea cosmică și sursa puterii regale pe Pământ.
• asiriolog — Membru al comunității științifice specializat în asiriologie; persoană sau cercetător de sex masculin care studiază limba, cultura, istoria și vestigiile arheologice ale Asiei Anterioare antice, în special ale Asiriei și Babiloniei. Principalul său instrument de lucru structural este traducerea și interpretarea textelor stocate în cuneiforme.
• asiriologie — Știință filologică și istorică de ramură care se ocupă cu studiul exhaustiv al limbilor, scrierilor cuneiforme, culturii, monumentelor, arheologiei, istoriei politice și religiei vechii Asiri, extinsă structural asupra întregii civilizații din Mesopotamia antică (inclusiv Babilonul, Akkadul și Sumerul).
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• asirologie — Ramură academică a științelor istorice și filologice care se ocupă cu studiul interdisciplinar, sistematic și structural al limbilor, scrierilor cuneiforme, istoriei, culturii și antichităților din Asiria, Babilon și regiunile învecinate din Mesopotamia antică. Acest domeniu de mare precizie folosește tehnici de excavare arheologică și metode lingvistice delicate pentru a descifra mii de tăblițe de lut, reconstituind viața politică și socială din zorii omenirii.
• astralism — O doctrină religioasă, mitologică sau filozofică străveche care consideră că fenomenele terestre, destinele umane și zeitățile sunt determinate, guvernate sau simbolizate direct de mișcarea aștrilor și a constelațiilor; sistem de credințe specific marilor civilizații antice (babiloniană, egipteană) bazat pe venerarea corpurilor cerești ca entități divine.
• Babel — Numele biblic al orașului Babilon, faimos pentru Turnul Babel, o construcție monumentală ridicată de oameni pentru a ajunge la cer, act de mândrie pedepsit de Dumnezeu prin încurcarea limbilor; prin extensie, termenul desemnează un loc unde domnește o confuzie totală, un amestec haotic de limbi, popoare sau opinii nerespectate, unde nimeni nu se mai înțelege cu nimeni.
• babelic — Care aparține Turnului Babel sau Babilonului, privitor la Babel; prin extensie, caracterizat prin confuzie totală, amestec haotic de limbi, zgomot asurzitor sau neînțelegere profundă între oameni; zăpăcit, tumultuos sau dezordonat.
• babilon — Loc, mediu sau situație caracterizată prin confuzie totală, dezordine profundă, amestec haotic de oameni, limbi, opinii sau culturi diferite, unde comunicarea eficientă devine imposibilă; aglomerație urbană zgomotoasă și tumultuoasă care evocă simbolic dezordinea biblică.
• babilonean — Persoană care făcea parte din populația antică a Babilonului sau a Babiloniei; (ca adjectiv) care aparține Babilonului, locuitorilor săi sau Imperiului Babilonian, privitor la această veche civilizație mesopotamiană; babilonian.
• babiloneană — Femeie care făcea parte din populația antică a Babilonului sau a Babiloniei; (ca adjectiv) formă feminină pentru babilonean, desemnând elemente, limbi sau structuri specifice civilizației din Babilon; (ca substantiv lingvistic) idiomul sau dialectul semitic vorbit în Babilonia antică, reprezentând o ramură a limbii akkadiene.
• babiloneancă — Femeie sau fată originară din orașul antic Babilon ori din regiunea istorică Babilonia; locuitoare a Imperiului Babilonian.
• babilonesc — Care aparține Babilonului, Babiloniei sau locuitorilor săi, privitor la această veche cultură mesopotamiană; babilonian.
• Babilonia — Regiune istorică și antic stat în sudul Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), format prin unificarea regiunilor Sumer și Akkad, având capitala la Babilon; civilizație antică de mare importanță culturală, științifică și legislativă în Orientul Apropiat.
• babilonian — Locuitor al anticăi Babilonia sau al orașului Babilon; (ca adjectiv) babilonean, care aparține acestei civilizații mesopotamiene, legilor, culturii sau stilului său arhitectural.