Dicționarul Limbii Române Vechi și al Textelor din Secolul al XVII-lea

• amintere — Formă veche, regională sau dialectală pentru substantivul de acțiune 'amintire'; procesul mental sau fapta de a-și aduce aminte, de a reaminti ori de a pomeni o persoană sau un eveniment din trecut. Acest termen structural păstrează sufixarea arhaică utilizată în anumite documente istorice sau manuscrise bisericești vechi.
• amintrea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintre', utilizată în trecut ca variantă regională sau contracție fonetică pentru 'amintirea'. Exprimă procesul cognitiv de reamintire, imaginea păstrată în memorie sau pomenirea structurală a unui legământ ori a unui fapt istoric.