Dicționarul de Termeni Tehnici și Istorie Militară

• autoșeniletă — Autovehicul șenilat sau semișenilat de dimensiuni reduse, utilizat pentru transportul de mărfuri ușoare, muniție, echipamente tehnice sau personal în zone cu teren extrem de accidentat, mlăștinos ori înzăpezit. Reprezintă o variantă compactă și mai agilă a autoșenilei clasice, fiind utilizată istoric în scopuri tactice militare sau în operațiuni moderne de salvare montană pe trasee înguste.
• autotun — Piesă de artilerie grea (tun sau obuzier) montată structural pe un șasiu motorizat, pe roți ori pe șenile, capabilă să se deplaseze autonom și să schimbe rapid poziția de tragere fără a necesita un vehicul tractor separat. Acest sistem militar oferă o mobilitate tactică superioară, protecție parțială pentru echipaj și timpi reduși de desfășurare pe câmpul de luptă.