Dicționarul de Termeni Medicali și Tehnici de Laborator

• actograf — Aparat sau dispozitiv de laborator utilizat pentru înregistrarea automată și continuă a activității motorii globale, a mișcărilor spontane și a alternanței dintre starea de veghe și somn la oameni sau la animalele supuse unor experimente fiziologice. Acest instrument structural transformă impulsurile mecanice ale subiectului în semnale grafice ori digitale analizabile.
• adrenocorticotropic — Variantă lingvistică și medicală pentru termenul 'adrenocorticotrop', utilizată pentru a descrie o substanță sau un proces endocrin care exercită o acțiune directă de stimulare, orientare ori reglare asupra activității secretorii a cortexului glandei suprarenale. Se aplică cu precădere în terminologia clinică internațională pentru a califica hormonul hipofizar responsabil de sinteza corticosteroizilor.
• albuminometrie — Metodă sau tehnică de laborator utilizată pentru determinarea cantitativă a concentrației de albumină dintr-un lichid biologic, în special din urină sau din serul sanguin, fiind un parametru esențial în diagnosticarea afecțiunilor renale ori hepatice.
• amicrobian — Care nu conține microbi, nu este provocat de microbi sau se dezvoltă în absența microorganismelor; referitor la procese patologice (cum sunt unele inflamații sau abcese aseptice) a căror etiologie structurală nu implică prezența bacteriilor ori a fungilor infecțioși.
• angiomicrocinematografie — Metodă ultraspecializată de investigație medicală ce constă în înregistrarea cinematografică sau video de mare viteză, prin intermediul microscopului, a circulației sângelui în vasele capilare și arteriole. Acest proces structural permite analizarea binedefinită a dinamicii fluxului microvascular, a deformabilității hematiilor și a interacțiunii leucocitare cu endoteliul în diverse modele experimentale sau patologii clinice sistemice.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.
• audiometric — Care aparține audiometriei, privitor la audiometrie sau la măsurarea acustică a sensibilității și acuității auditive; realizat cu ajutorul audiometrului. Termenul descrie teste, echipamente, laboratoare sau cabine special concepute și izolate fonic pentru a evalua pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe hertziane.
• autohistoradiografie — Metodă histologică de înaltă precizie care permite localizarea microscopică exactă a unor substanțe radioactive introduse în prealabil într-un organism, țesut sau cultură celulară, prin aplicarea unui strat fin de emulsie fotografică direct peste secțiunea biologică examinată. Imaginea rezultată (autohistoradiograma) relevă distribuția intimă a compușilor marcați, oferind detalii cruciale despre metabolismul celular, sinteza acizilor nucleici și dinamica macromoleculelor în structurile tisulare intacte.