Dicționarul de Istorie Veche și Arheologie a României

• Alburnus Maior — Numele antic al localității Roșia Montană din Munții Apuseni, România, fondată ca așezare minieră de către romani în timpul domniei împăratului Traian pentru exploatarea zăcămintelor bogate de aur. Situl este celebru la nivel mondial pentru rețeaua sa vastă de galerii miniere romane unice și pentru descoperirea tabelelor cerate din lemn (tăblițele cerate), care oferă mărturii juridice și economice neprețuite despre viața cotidiană din provincia Dacia.
• apul — Nume dat unui membru al tribului dac al apulilor, grup etnic menționat istoric în regiunea cetății Apulum (Alba Iulia de astăzi); ca adjectiv, se referă la elemente culturale, teritoriale sau arheologice specifice acestui trib dacic din centrul Transilvaniei.
• Argedava — Numele unei importante dave sau cetăți fortificate daco-getice, localizată arheologic la Popești (județul Giurgiu), pe malul râului Argeș, considerată de unii istorici drept prima capitală a regatului lui Burebista. În sens structural-arheologic, Argedava reprezenta un centru politic, militar și comercial major, prevăzut cu o acropolă fortificată, valuri de pământ de apărare și ateliere meșteșugărești ce demonstrau strânse legături economice cu lumea elenistică.