aristotelism

⭐⭐⭐
substantiv neutru (filosofie / istorie)

Definiție

Curent filosofic fundamentat pe opera și doctrinele lui Aristotel, caracterizat prin raționalism riguros, utilizarea logicii formale ca instrument analitic și adoptarea unei perspective empirice asupra realității concrete. Acest sistem conceptual a dominat gândirea medievală scolastică prin intermediul comentariilor arabe și creștine, definind structura universitară europeană și determinând evoluția metafizicii, eticii și științelor naturii timp de secole.

Echivalente bilingve

  • Aristotelism
  • Doctrină aristotelică

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv neutru, articulat: aristotelismul, plural: aristotelisme (rar folosit în sens de variante dogmatice).
Formare Derivat pe terenul limbii române din numele propriu 'Aristotel' prin adăugarea sufixului doctrinar '-ism'.
Ortografie / Pronunție [a-ris-to-te-lism] (pronunțat cursiv, cu accentul pe ultima silabă)
Sursă Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)

Exemple de utilizare în context

RO: În secolul al XIII-lea, Toma d'Aquino a realizat o sinteză monumentală între teologia creștină și acest aristotelism clasic.

EN: In the 13th century, Thomas Aquinas achieved a monumental synthesis between Christian theology and this classical Aristotelianism.

RO: Umaniștii Renașterii au criticat acel aristotelism rigid predat în universități, optând pentru redescoperirea platonismului.

EN: Renaissance humanists criticized that rigid Aristotelianism taught in universities, opting instead to rediscover Platonism.

RO: Studiul academic modern arată că un aristotelism arab a precedat revigorarea filosofiei în Europa Occidentală.

EN: Modern academic study shows that an Arabic Aristotelianism preceded the revival of philosophy in Western Europe.

Expresii și sintagme corelate

Aristotelism scolastic / Scholastic Aristotelianism

RO: Formă medievală a curentului filosofic care a adaptat textele aristotelice pentru a justifica dogmele religioase prin rațiune.

EN: A medieval form of the philosophical movement that adapted Aristotelian texts to justify religious dogmas through reason.

Aristotelism politic / Political Aristotelianism

RO: Ramură a gîndirii sociale axată pe conceptele din tratatul 'Politica', privind statul ca o comunitate morală naturală.

EN: A branch of social thought focused on concepts from the treatise 'Politics', viewing the state as a natural moral community.

Tradiția de aristotelism / Aristotelian tradition

RO: Continuitate istorică a metodelor empirice și taxonomice transmise de la școala peripatetică antică până în prezent.

EN: Historical continuity of empirical and taxonomic methods transmitted from the ancient peripatetic school to the present day.

📊

Informații și știri de ultimă oră

Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.