#peripatetic

• Aristotel — Aristotel din Stagira (384–322 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți filosofi și oameni de știință ai Greciei Antice, discipol al lui Platon și tutore al lui Alexandru cel Mare. Fondator al Liceului și al școlii peripatetice, opera sa enciclopedică a pus bazele logicii formale, eticii, politicii, metafizicii, retoricii și biologiei, exercitând o influență absolut uriașă asupra gândirii medievale creștine, islamice și a întregii culturi occidentale.
• aristotelian — Care aparține filosofului grec Aristotel sau filosofiei sale, privitor la aristotelism; adept al doctrinei filosofice aristotelice. În sens cultural și academic, termenul descrie o metodă de gândire riguroasă, bazată pe logică formală, observarea empirică a realității, clasificare sistematică și utilizarea conceptelor fundamentale precum actul și potența, materia și forma sau cele patru cauze.
• aristoteliană — Care aparține filosofiei lui Aristotel sau este caracteristic sistemului său de gândire; care se bazează pe principiile stabilite de filosoful grec. Termenul se aplică de regulă doctrinelor, logicilor, eticilor sau conceptelor metodologice feminine, marcate de o abordare analitică, sistematică și empirică a realității înconjurătoare.
• aristotelic — Care ține de Aristotel sau de aristotelism; aristotelian. Adjectivul califică un concept, un argument, un text sau un discipol care urmează fidel metodele analitice și sistematice instituite de filosoful din Stagira în cadrul Liceului antic.
• aristotelician — Care aparține filozofiei sau metodelor lui Aristotel, privitor la aristotelism; adept masculin al doctrinei aristotelice. În sens larg, descrie un mod de gândire riguros, empiric și analitic, bazat pe observarea sistematică a realității și pe utilizarea logicii formale deductive pentru structurarea cunoașterii umane.
• aristoteliciană — Forma de feminin pentru aristotelician; adjectiv care descrie o operă, o teorie, o metodă ori o abordare conceptuală ce urmează principiile doctrinei lui Aristotel; adeptă feminină a sistemului peripatetic. În analizele academice, termenul se aplică adesea pentru a califica logica, fizica sau etica dezvoltate istoric pe baza scrierilor filosofului grec.
• aristotelism — Curent filosofic fundamentat pe opera și doctrinele lui Aristotel, caracterizat prin raționalism riguros, utilizarea logicii formale ca instrument analitic și adoptarea unei perspective empirice asupra realității concrete. Acest sistem conceptual a dominat gândirea medievală scolastică prin intermediul comentariilor arabe și creștine, definind structura universitară europeană și determinând evoluția metafizicii, eticii și științelor naturii timp de secole.
• aristoteliza — A interpreta, a structura sau a transforma o doctrină, o idee sau un sistem teologic în conformitate cu principiile logice, metafizice sau empirice ale lui Aristotel; a adopta un stil de gândire de tip aristotelic. În context istoric, termenul descrie acțiunea cărturarilor medievali de a introduce terminologia peripatetică (materie, formă, substanță) în dogmele religioase tradiționale.
• aristotelizm — Variantă grafică sau arhaică pentru 'aristotelism'; curent filosofic fundamental fundamentat pe scrierile lui Aristotel și continuat de școala peripatetică. Acest sistem doctrinar pune accentul pe studiul empiric al naturii, pe logica silogistică, pe etica virtuții ca formă de echilibru și pe metafizica bazată pe conceptele de substanță, materie și formă. Forma cu 'z' apare în textele românești mai vechi sau influențate de transcrierea slavonă ori germană.