#violent

• agresa — A ataca pe cineva în mod premeditat sau spontan, recurgând la violență fizică, amenințări verbale, presiune psihologică sau insulte cu scopul de a-i provoca o vătămare, de a-l intimida ori de a-i încălca demnitatea și integritatea personală. În sens larg, acțiunea definește orice comportament ostil sau intruziv care periclitează siguranța unei ființe umane ori a unui grup.
• agresare — Acțiunea de a agresa; atacare fizică, verbală sau psihologică a unei persoane ori a unui grup prin acte violente, amenințări sau comportamente abuzive. Spre deosebire de termenul abstract 'agresiune', care descrie fenomenul general sau starea de ostilitate, procesul de agresare definește executarea concretă, dinamică și punctuală a actului violent exercitat asupra victimei.
• agresiona — Variantă neologistică rară și livrescă pentru verbul 'agresa', folosită uneori în vechi texte de jurisprudență sau traduceri juridice timpurii pentru a desemna acțiunea de a comite o agresiune, de a ataca sau de a vătăma integritatea unei persoane. În limba română modernă, termenul este considerat un derivat redundant, preferându-se în mod absolut forma standard 'agresa'.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• agresiv — Care manifestă un comportament ostil, violent sau predispus la atac; certăreț, bătăios, ofensiv sau provocator. În sens larg, termenul descrie o atitudine intruzivă, o strategie de afaceri extrem de dinamică și insistentă ori evoluția rapidă și distructivă a unei afecțiuni medicale sau a unei substanțe chimice corozive.
• agresivitate — Trăsătură de caracter, stare psihică sau tendință distructivă nativă ori dobândită, manifestată prin înclinația de a ataca, de a folosi violența sau de a impune dominația asupra celor din jur. În etologie, reprezintă un mecanism biologic instinctiv de supraviețuire folosit de animale pentru apărarea teritoriului, obținerea hranei sau stabilirea ierarhiei în grup.
• agresoare — Persoană de sex feminin, stat, armată sau entitate care comite o agresiune, un atac violent, neprovocat și ilegal asupra unui individ ori asupra unei națiuni suverane. Ca adjectiv, califică o forță militară, o atitudine sau o conduită feminină cu un caracter profund ofensiv, ostil și predispus la utilizarea forței.
• agresologie — Ramură interdisciplinară emergentă a criminologiei și psihopatologiei care se ocupă cu studiul sistematic, științific și experimental al cauzelor, mecanismelor biologice, psihologice și sociale care determină apariția comportamentelor violente, a actelor de agresiune și a profilului de personalitate al agresorului. Spre deosebire de victimologie, care se axează pe cel vătămat, acest domeniu analizează dinamica structurală a violenței din perspectiva celui care o exercită.
• amarnic — Care este extrem de aspru, sever, violent, cumplit sau nemilos în manifestări; care se produce cu o intensitate deosebit de mare, provocând spaimă, distrugere sau suferință adâncă. Ca adverb, exprimă realizarea unei acțiuni într-un mod vehement, cu îndârjire extremă, peste măsură de mult sau într-o manieră chinuitoare.
• amoc — Stare psihopatologică acută de transă și furie oarbă, caracterizată prin manifestarea bruscă a unui comportament ucigaș distructiv, necontrolat și nediscriminatoriu față de persoanele din jur, urmată de obicei de amnezie completă și epuizare fizică extremă. Acest sindrom legat de cultură (cultural-bound syndrome) a fost descris inițial în regiunile din Asia de Sud-Est, dar termenul este folosit modern pentru a descrie episoadele violente de furie oarbă homicidă.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• Ašoka — Împărat legendar al Imperiului Maurya (secolul al III-lea î.Hr.) care a unit aproape întregul subcontinent indian; este renumit în istoria universală pentru convertirea sa profundă la budism în urma masacrului din războiul din Kalinga, devenind un promotor fervent al non-violenței, al toleranței religioase și al răspândirii învățăturilor budiste în întreaga Asie prin edictele sale gravate pe stânci și stâlpi de piatră.
• Mahatma Gandhi — Lider spiritual și politic indian, părintele independenței Indiei, recunoscut la nivel mondial pentru utilizarea revoluționară a rezistenței non-violente (satyagraha) și a nesupunerii civile pașnice ca arme fundamentale împotriva dominației coloniale britanice.