#vatra

• agiac — Termen rar sau arhaic de origine orientală (otomană) utilizat în trecut în hrisoavele comerciale sau în graiul regional pentru a desemna un tip de sobă, cămin, vatră ori horn de evacuare a fumului (bugeag/ogiac); prin extensie, poate indica un adăpost simplu, o colibă ori o casă rudimentară cu vatră deschisă.
• ardiște — Formă regională sau arhaică derivată din rădăcina verbului 'a arde', folosită în anumite graiuri rurale pentru a denumi un loc sterp, o bucată de pământ dogorită de soare, o miriște incendiată ori cenușa și resturile rămase în vatra unui cuptor industrial sau de olărie. În sens structural-etnografic, ardiștea descrie spațiul rezidual sau amprenta termică lăsată pe sol în urma arderilor de curățare agricolă.
• ațîțătoare — Variantă ortografică veche pentru cuvântul 'ațâțătoare' sau 'ațițătoare'. Ca adjectiv, descrie o femeie, o atitudine, o vorbă sau o scriere care instigă, provoacă certuri ori stârnește pasiuni violente. Ca substantiv, face referire la o femeie care provoacă intrigi sau, în sens tehnic mecanic, la o unealtă ori o substanță folosită pentru a înteți arderea într-o vatră.
• azămioară — Formă diminutivală, regională și afectivă a substantivului 'azăm' sau 'azimă', desemnând o turtă nedospită de dimensiuni mici, preparată delicat din făină albă și apă. În obiceiurile folclorice și ritualurile tradiționale din anumite regiuni, această mică azămioară era coaptă special pentru copii, ca ofrandă ritualică în cadrul pomenirilor sau ca simbol al ospitalității și apropierii familiale în comunitățile rurale vechi.