#tristete

• aflicțiune — Stare de profundă durere morală, tristețe apăsătoare, mâhnire sau suferință sufletească provocată de o mare nenorocire. În sens psihologic modern, termenul descrie o trăire emoțională intensă de doliu sau deznădejde, manifestată prin prăbușire interioară în fața unei pierderi majore ori a unui eșec existențial.
• amar — Care are gustul caracteristic al bilei, al pelinului sau al quininei, fiind unul dintre gusturile de bază percepute de papilele gustative umane. În sens figurat, descrie o stare profundă de tristețe, suferință sufletească, dezamăgire, ciudă sau necaz, ori caracterul dureros și chinuitor al unei experiențe de viață. Ca substantiv neutru, desemnează un sentiment intens de amărăciune sau durere interioară, ori o perioadă lungă plină de greutăți și privațiuni.
• amara — Forma de feminin singular a adjectivului amar; descrie o substanță, o băutură sau un aliment care are un gust intens de bilă sau de pelin, ori, în sens figurat, o experiență de viață, o veste sau o amintire chinuitoare, dureroasă și plină de tristețe. Structural, califică substantive feminine, adaptându-se contextual atât în exprimarea senzorială brută, cât și în metaforele literare.
• amăreală — Senzație gustativă neplăcută de amar resimțită în gură, provocată de tulburări gastrice, afecțiuni biliare, consumul anumitor alimente sau medicamente. În sens figurat, termenul descrie o stare sufletească de tristețe profundă, amărăciune, supărare sau necaz declanșată de vicisitudinile vieții ori de o mare dezamăgire; de asemenea, în botanică, reprezintă o denumire populară pentru planta medicinală numită amărăluță.
• amărie — Termen arhaic sau regional ce desemnează calitatea de a fi amar, gustul intens neplăcut al unei substanțe sau intensitatea unei senzații de amărăciune. În sens figurat, în textele vechi sau în graiurile populare, termenul definește o stare profundă de supărare, necaz, deznădejde sau o suferință morală greu de îndurat.
• amăruț — Care are un gust slab sau ușor amar, fiind o nuanțare diminutivală a adjectivului amar; amărui. În sens figurat, afectiv sau literar, termenul descrie o nuanță subtilă de tristețe, o dezamăgire minoră, o ironie fină sau o stare sufletească ușor melancolică, îndulcită de o tentă de resemnare ori duioșie.
• atrista — A provoca cuiva o stare de tristețe, amărăciune sau melancolie, distrugându-i buna dispoziție ori optimismul; (la forma reflexivă) a deveni trist, a se mâhni sau a se amărî din cauza unei vești negative, a unei dezamăgiri ori a unui eșec. Acest proces psihologic și structural afectează echilibrul emoțional al unui individ în raport cu factorii de stres din mediul înconjurător.
• bâhlă — Termen popular regional, folosit cu precădere în graiul moldovenesc pentru a desemna o baltă mică, o acumulare izolată de apă stătută și murdară sau o băhlitură mâloasă care emană un miros neplăcut din cauza descompunerii materiilor organice. În sens figurat și literar, cuvântul exprimă o stare de mâhnire adâncă, o tristețe apăsătoare ori o mohoreală sufletească asociată simbolic cu imaginea unei ape întunecate și nemișcate.