#total

• absolut — 1. Adjectiv și adverb care exprimă ceva complet, desăvârșit, total, care nu depinde de nimic altceva și nu suferă nicio limitare sau condiționare. 2. Substantiv neutru (cu majusculă: Absolutul): concept metafizic fundamental care desemnează realitatea ultimă, perfectă, necondiționată și infinită, divinitatea sau fundamentul ultim al existenței. În etică, termenul definește valorile morale imuabile (cum ar fi Binele sau Adevărul) care rămân valabile indiferent de contextul istoric ori cultural.
• Abuladze — Numele de familie al regizorului georgian Tengiz Abuladze, o figură legendară a cinematografiei sovietice și universale, recunoscut pentru stilul său poetic, profund alegoric și critic la adresa totalitarismului. Capodopera sa, filmul 'Căința' (Monanieba, 1984), a devenit o operă-simbol a perioadei Glasnost, fiind una dintre primele producții cinematografice care au demascat în mod curajos și de o manieră suprarealistă ororile represiunilor staliniste și absurdul cultului personalității.
• acromatop — Persoană afectată de acromatopsie, care suferă de o anomalie totală a vederii caracterizată prin incapacitatea congenitală sau dobândită de a distinge culorile, percepând mediul înconjurător exclusiv în nuanțe de alb, negru și gri. Ca adjectiv, termenul descrie un individ, un ochi sau un sistem vizual care prezintă această formă severă și rară de cecitate cromatică totală.
• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• acromatopsică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatopsic'; descrie o persoană de sex feminin, o structură anatomică sau o manifestare clinică caracterizată prin pierderea ori absența completă a sensibilității la culori. În context genetic, identificarea unei femei acromatopsice indică de obicei o transmitere autozomal recesivă a genelor mutante CNGA3 sau CNGB3.
• acromatopsie — Afecțiune oftalmologică congenitală sau dobândită, de natură genetică ori neurologică, caracterizată prin incapacitatea totală de a percepe culorile spectrului vizibil. Subiectul afectat distinge doar nuanțe de alb, negru și gri (vedere monocromatică), starea fiind adesea însoțită de o acuitate vizuală redusă, sensibilitate extremă la lumină (fotofobie) și mișcări involuntare ale ochilor (nistagmus).
• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• anacuzie — Pierdere totală, completă și permanentă a auzului la una sau la ambele urechi, determinată structural de lezarea profundă a cohleei, a nervului auditiv ori a centrilor nervoși corticali din lobul temporal. Acest fenomen clinic se distinge de hipoacuzie prin absența absolută a oricărui rest auditiv funcțional, privând pacientul de percepția undelor sonore și necesitând strategii complexe de reabilitare neuro-senzorială sau implantare cohleară.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• anihilare — Acțiunea de a anihila și rezultatul ei; distrugere completă, nimicire totală sau aducere la starea de zero ori non-existență a unei entități, forțe sau structuri. În fizica particulelor elementare, reprezintă procesul de conversie integrală a masei unei perechi particulă-antiparticulă în energie pură (fotoni de mare energie) în momentul coliziunii lor, respectând legea conservării energiei și a impulsului.
• anticomunism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială care se opune comunismului, marxism-leninismului, regimurilor totalitare de stânga și economiei planificate de stat. Acest fenomen istoric global a reunit mișcări civice, partide democratice, rezistențe armate clandestine (precum cea din munții României) și alianțe internaționale de securitate în timpul Războiului Rece, militând pentru democrație, libertate individuală și proprietate privată.
• antidemocrat — Persoană care se opune democrației, principiilor democratice sau libertăților cetățenești; adept al unui regim autoritar sau totalitar. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o ideologie, o lege sau un comportament structural care subminează statul de drept, pluralismul politic, egalitatea în fața legii și drepturile fundamentale ale omului.
• antidemocrată — Forma de feminin singular a cuvântului 'antidemocrat'; caracterizează o persoană de gen feminin, o acțiune, o lege, o măsură sau o ideologie care se opune principiilor democratice, pluralismului politic și libertăților cetățenești. Denotă o manifestare structurală ce tinde spre autoritarism sau totalitarism, subminând statul de drept.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antifascism — Curent ideologic, mișcare politică sau atitudine civică fundamentată pe opoziția radicală față de fascism, nazism și orice formă de totalitarism de extremă dreaptă. Se manifestă prin apărarea valorilor democratice, a pluralismului și a libertăților fundamentale, având o istorie marcată de mișcările de rezistență din secolul al XX-lea și de eforturile globale de combatere a discursului instigator la ură și a structurilor autoritare.
• antifascistă — Forma de feminin a adjectivului 'antifascist' sau substantiv ce desemnează o femeie, o alianță ori o organizație politică implicată activ în combaterea fascismului și a totalitarismului de extremă dreaptă. În context istoric, termenul descrie adesea mișcările de partizani, ligile culturale sau publicațiile clandestine conduse de femei ori structuri democratice unite pentru apărarea libertăților civile.
• antitotalitar — Care se opune totalitarismului, dictaturii, regimurilor politice autocrate sau oricărei forme de exercitare absolută și opresivă a puterii de stat. Se aplică mișcărilor sociale, manifestelor ideologice, dizidenților sau operelor literare și filosofice care apără libertățile cetățenești, democrația pluralistă și drepturile fundamentale ale omului în fața controlului total exercitat de un partid unic ori de un dictator.
• antitotalitarism — Doctrină politică, atitudine ideologică sau poziție filosofică bazată pe respingerea radicală a totalitarismului, a fascismului, a comunismului de stat și a oricărei forme de totalitate guvernamentală coercitivă. Reprezintă un cadru conceptual ce reunește diverse orientări democratice, având ca numitor comun apărarea statului de drept, independența justiției, pluralismul ideologic și protejarea individului împotriva imixtiunii absolute a aparatului statal.
• antitotalitarist — Persoană care se opune totalitarismului și dictaturilor, militând activ sau teoretic pentru democrație, libertate individuală și drepturile omului; ca adjectiv, descrie profilul, discursul sau acțiunile unui individ angrenat în combaterea structurilor statale opresive și a ideologiilor totalitare.