#termeni medicali

• anastomotic — Care aparține, se referă sau servește la realizarea ori descrierea unei anastomoze; care constituie o conexiune structurală sau o legătură directă între două elemente anatomice tubulare ori cavitare distincte (vase de sânge, segmente intestinale, canale biliare, nervi). În termeni chirurgicali, descrie materiale, tehnici, instrumente sau stări fiziologice asociate cu unirea operativă a unor conducte anatomice.
• anatomo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din grecescul 'anatome', utilizat pentru a forma cuvinte compuse din domeniul medical, biologic sau științific. Acesta introduce în mod direct referirea structurală la anatomie, la structura internă a organismelor vii sau la tehnica disecției.
• anatripsio — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din substantivul grecesc 'anatripsis' (frecare, fricțiune cu forță), utilizat pentru a forma termeni medicali și terapeutici asociați cu tehnicile de masaj, manipulare structurală a țesuturilor sau frecare terapeutică a pielii. Acesta introduce în mod direct referirea tehnică la acțiunea mecanică exercitată asupra corpului în scop curativ.
• angeio — Formă lexicală rară utilizată independent sau, mult mai frecvent, ca element de compunere (prefixoid) în terminologia medicală internațională, provenind din limba greacă, cu semnificația de vas, tub, canal (făcând referire în special la vasele sanguine sau limfatice). În limbajul academic, servește ca bază structurală pentru construirea unor termeni de specialitate care definesc afecțiuni, explorări imagistice sau proceduri chirurgicale legate de sistemul circulator.
• anteportal — Care este situat sau se dezvoltă structural în fața venei porte ori a sistemului portal hepatic; preportal. În terminologia medicală și chirurgicală, termenul descrie localizarea exactă a unor țesuturi, vase limfatice, ganglioni sau ramificații nervoase raportate la această zonă vasculară majoră, fiind o indicație topografică esențială în timpul intervențiilor pe ficat și căi biliare.
• apert — Care este deschis, vădit, manifest, clar sau lipsit de orice ascunzișuri ori ambiguități; care se produce la vedere, în mod public. În medicină sau anatomie, se referă uneori la o leziune, malformație sau structură deschisă direct spre exterior (ex: traumatism apert).
• apractofagie — Tulburare neuropsihologică severă, considerată o formă specifică de apraxie de utilizare, manifestată prin pierderea capacității de a executa secvențele motorii coordinate necesare pentru hrănire (cum ar fi mestecatul, manipularea tacâmurilor sau ducerea alimentelor la gură), deși reflexele elementare de deglutiție și funcțiile musculare sunt intacte. Acest fenomen structural este asociat de obicei cu leziuni extinse ale lobului frontal sau parietal.
• apraxic — Care suferă de apraxie sau care aparține apraxiei; persoană afectată de pierderea capacității de a executa mișcări voluntare coordonate și orientate spre un scop, deși funcțiile motorii și senzoriale de bază sunt intacte. În sens clinic structural, termenul descrie manifestările clinice, comportamentele sau leziunile cerebrale asociate cu incapacitatea de planificare și secvențiere a schemelor de mișcare.
• apraxică — Forma de feminin a adjectivului apraxic, utilizată adesea pentru a descrie o manifestare clinică, o tulburare sau o componentă structurală a comportamentului motor afectată de apraxie. Ca substantiv, desemnează o pacientă care prezintă incapacitatea patologică de a planifica, organiza și executa mișcări voluntare coordonate, deși funcțiile musculare și senzoriale de bază rămân complet funcționale.
• apraxie — Tulburare neurologică caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a executa mișcări sau gesturi coordonate, intenționate și orientate spre un scop, deși funcțiile motorii elementare (forță, tonus, reflexe) și funcțiile senzoriale sunt complet intacte. Acest fenomen structural este provocat de leziuni localizate în ariile de asociere ale scoarței cerebrale, în special în lobul parietal sau frontal.
• arteri — Formă verbală rară, arhaică sau greșită, asociată uneori în mod eronat în vorbirea populară cu pluralul substantivului 'arteră' (corect fiind 'artere') sau reprezentând o rădăcină lexicală truncată utilizată ca prefixoid (arteri- / arterio-) în compunerea unor termeni medicali de specialitate, precum arterită, arterioscleroză sau arteriografie, indicând o legătură structurală directă cu sistemul vascular arterial.
• aspalosom — Formațiune structurală intracelulară sau organit specializat, identificat în studiile ultrastructurale ale anumitor organisme, asociat cu organizarea complexelor proteice membranare ori cu segregarea materialului genetic în fazele timpurii ale diviziunii celulare; joacă un rol specific în menținerea arhitecturii nucleare sau citoplasmatice conform dinamicii moleculare celulare.