#supunere

• argățește — În felul sau în maniera unui argat; slugărind, muncind din greu, supus sau trudind fără încetare pentru un stăpân. În sens figurat, termenul descrie modul epuizant, umil ori dedicat total muncii fizice sau îndeplinirii unor sarcini repetitive fără a crâcni, amintind de rânduiala și condițiile dificile ale slujitorilor din vechile gospodării boierești.
• asculta — A îndrepta auzul cu atenție spre un sunet, o vorbă sau un zgomot pentru a le percepe și a le înțelege semnificația; a da ascultare, a se supune unui ordin, unui sfat sau unei legi. În context medical, acțiunea se referă la auscultarea zgomotelor interne ale organismului cu ajutorul stetoscopului pentru stabilirea unui diagnostic clinic.
• ascultăciune — Variantă arhaică, populară sau regională pentru termenul 'ascultare'; fapta, atitudinea sau obligația de a asculta, de a da ascultare ori de a fi supus unei autorități civile, părintești sau religioase. În textele vechi bisericești, descrie datoria structurală a unui ucenic sau credincios de a îndeplini poruncile duhovnicului fără împotrivire.
• ascultământ — Ascultare respectuoasă, supunere fiască sau obligație morală și juridică de a respecta deciziile unei autorități; în context monahal, reprezintă jurământul sau îndatorirea practică atribuită unui călugăr de către stareț. În vechiul drept românesc, termenul structural indica și actul de audiere a martorilor sau recunoașterea oficială a unei decizii luate de o instanță de judecată domnească.
• ascultare — Acțiunea de a asculta și rezultatul ei; atitudine caracterizată prin docilitate, supunere și respectarea normelor, directivelor sau dogmelor stabilite. În context teologic și monastic, reprezintă una dintre marile virtuți creștine (votul ascultării), implicând tăierea voii proprii în fața duhovnicului, în timp ce în justiție se referă la audierea martorilor sau a părților dintr-un proces.
• ascultător — Persoană care ascultă un discurs, un program audio, un concert sau spusele cuiva; membru al unui auditoriu. Ca adjectiv, descrie un bărbat, un băiat sau un animal de parte masculină care dă dovadă de supunere, docilitate și respectă cu strictețe ordinele sau îndrumările primite.
• asumpție — O ipoteză, o supoziție sau o premisă admisă ca adevărată fără demonstrație preliminară, servind drept punct de pornire într-un raționament, într-o teorie sau într-o argumentare. Reprezintă un element structural esențial în construcția modelelor științifice, stabilind condițiile inițiale necesare pentru validarea ulterioară a tezelor.