#sunete

• aguguit — Termen onomatopeic regional sau arhaic folosit pentru a descrie gânguritul specific, sunetele gâtuite și emisiile vocale timpurii ale sugarilor înainte de formarea vorbiri articulate; ca adjectiv, descrie starea unui copil care emite aceste sunete inocente ori manifestarea unui comportament blând și alintat.
• alătrare — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru lătrare; acțiunea de a alătra și rezultatul ei, constând în sunetul specific emis de câini sau în manifestarea zgomotoasă a acestora. În sens figurat, termenul desemnează o izbucnire verbală violentă, o dojană aspră sau o serie de strigăte răstite făcute cu scopul de a intimida.
• aliquote — Termen tehnic acustic și muzical care desemnează sunetele armonice superioare (flajeolete) produse în mod natural prin vibrația secundară a unei coarde sau prin suflu suplimentar într-un instrument de suflat; de asemenea, se referă la coardele simpatice ale unor instrumente sau la registrele speciale de orgă concepute pentru a reda ori întări aceste armonice suprasegmentale în raport cu sunetul fundamental.
• anecoid — Despre structuri anatomice, țesuturi, chisturi sau formațiuni tumorale care nu produc ecouri la examinarea ultrasonografică, apărând complet negre pe ecranul ecografului; transonic sau transonic-econegativ. Această caracteristică fizică structurală indică o formațiune pur lichidă (cum este urina, sângele stagnant sau lichidul seros sericit), deoarece ultrasunetele traversează mediul respectiv fără a fi reflectate înapoi către traductor.
• apicoalveolar — Care se referă la vârful limbii și la alveolele dinților superiori; consoană sau sunet articulat prin plasarea ori apropierea vârfului limbii de creasta alveolară superioară (de exemplu, unele variante ale consoanelor t, d ori s în diferite limbi).
• articulatoriu — Care se referă la articularea sunetelor vorbirii, aparține acestui proces sau este produs prin mișcarea coordonată a organelor aparatului vocal; descrie mecanismul fizic și muscular prin care limba, buzele, dinții și palatul moale modifică fluxul de aer laringian pentru a genera foneme distincte. În lingvistica structurală, analiza acestor trăsături este fundamentală pentru clasificarea științifică a consoanelor și vocalelor.
• asibilat — Care a fost supus procesului de asibilare; sunet, fonem sau consoană care a căpătat un caracter sibilant (șuierător sau sâsâit) în urma unei evoluții fonetice. În sens tehnic, descrie starea finală a unui sunet modificat structural din cauza apropierii organelor de articulare în timpul emisiunii vocale.
• asonie — Tulburare rară de percepție muzicală sau formă specifică de agnozie auditivă caracterizată prin incapacitatea patologică a unei persoane de a distinge, recunoaște sau reproduce sunetele muzicale, ritmurile ori tonurile, în ciuda păstrării intacte a funcției auditive periferice și a capacității de a înțelege limbajul vorbit.
• auz — Unul dintre cele cinci simțuri fundamentale ale omului și animalelor vertebrate, prin intermediul căruia sunt percepute undele sonore din mediul înconjurător; funcție fiziologică complexă realizată de sistemul auditiv (ureche, nerv acustic și centrii corticali din creier), constând în transformarea vibrațiilor mecanice în impulsuri nervoase.