#substantiv compus

• albină-țigănească — Denumire populară atribuită bondarului sau albinelor dulghere din genul Xylocopa, caracterizate printr-un corp masiv, robust, de culoare neagră-lucioasă sau violet-închis, cu aripi opace și un zumzet profund, care își construiesc cuiburile săpând galerii în lemnul uscat al construcțiilor rurale.
• albina-țiganului — Denumire populară dată bondarului sau unor specii de muște mari, bzoiari ori viespi solitare de pământ, caracterizate printr-un colorit mai închis, negricios ori arămiu și un zumzet puternic, care seamănă vag cu albinele dar nu produc miere.
• aleargă-cale — Denumire populară regională atribuită unei specii de plantă erbacee târâtoare sau cu tulpini lungi și flexibile, care crește adesea de-a lungul drumurilor, potecilor sau pe marginea șanțurilor. Din punct de vedere structural, numele sugerează capacitatea plantei de a se extinde rapid pe sol, formând rețele dense de vegetație care par să 'alerge' în paralel cu căile de acces.
• an-iarnă — Termen compus rar sau regional folosit în vechile comunități rurale pentru a desemna un an caracterizat prin condiții meteorologice extreme pe parcursul iernii sau un an în care anotimpul rece s-a prelungit anormal, afectând ciclurile agricole; an cu iarnă grea și geroasă. Reflectă modul tradițional de clasificare a timpului în raport cu fenomenele naturii.
• an-lumină — Unitate de măsură pentru distanțe astronomice enorme, definită ca lungimea drumului parcurs de o rază de lumină în vid în timp de un an iulian. Valoarea unui an-lumină este de aproximativ 9,46 trilioane de kilometri; termenul este folosit adesea în sens figurat pentru a exprima o diferență uriașă, o distanță culturală insurmontabilă sau un decalaj tehnologic uriaș între două entități.
• an-vară — Termen compus rar sau regional, întâlnit în vechile comunități de agricultori; desemnează un an caracterizat printr-o vară extrem de lungă, secetoasă și călduroasă, care a influențat direct ritmul recoltelor și stocarea resurselor; an cu vară toridă. Face parte din vocabularul empiric tradițional utilizat pentru marcarea anomaliilor sezoniere.
• ardere-de-tot — Sacrificiu ritual antic, întâlnit în mod specific în tradiția iudaică veche (vechiul testament) și în alte culte religioase timpurii, constând în distrugerea structurală și completă prin foc a unui animal jertfit pe altar, ca ofrandă adusă divinității; holocaust. Termenul exprimă renunțarea totală a credinciosului în favoarea sacrului, carnea nefiind consumată de oameni.
• asudul-calului — Denumire populară românească atribuită unor specii de plante erbacee din genul Ononis (osul-iepurelui) sau ferigi, caracterizate prin peri glandulari secreți sau aspect umed, lipicios al frunzelor. În medicina populară empirică, rădăcinile și tulpinile acestei plante erau folosite în infuzii pentru tratarea afecțiunilor renale și stimularea diurezei.
• asudul-capului — Denumire populară atribuită în fitoterapia tradițională unor specii de plante erbacee (cum ar fi tipuri de mentă sălbatică sau sunătoare) ale căror frunze ori inflorescențe prezintă o secreție uleioasă, lipicioasă, asemănătoare unor broboane de sudoare. În credințele empirice, extractele obținute din această plantă erau utilizate sub formă de catapisme sau infuzii pentru calmarea migrenelor și reducerea stărilor febrile severe.