#subordonat
- adiunct — Persoană care deține a doua poziție de conducere într-o instituție, întreprindere sau departament, având rolul de a asista directorul ori șeful titular și de a-i prelua atribuțiile în caz de absență; funcționar sau cadru didactic cu rol secundar ori de sprijin direct; folosit și ca adjectiv pentru a descrie o funcție subordonată celei principale.
- adverbial — Care are natura, valoarea sau funcția unui adverb; rezultat din transformarea sau utilizarea unei alte părți de vorbire cu rol de adverb. În analiza sintactică, termenul descrie structuri complexe, locuțiuni sau propoziții subordonate întregi care îndeplinesc rolul de determinant circumstanțial în raport cu un element regent.
- ancilar — Care aparține sau se referă la servitori ori slujnice; specific condiției de slugă. În sens figurat, livresc sau filozofic, descrie o stare de subordonare totală, de dependență absolută sau o funcție pur auxiliară a unui domeniu sau a unei discipline față de alta (cum ar fi filozofia considerată în evul mediu drept ancilla theologiae).
- apozitivă — Forma de feminin a adjectivului apozitiv, utilizată adesea ca substantiv pentru a desemna o propoziție subordonată apozitivă sau o construcție sintactică izolată care îndeplinește funcția de determinat explicativ pe lângă un termen regent. Rolul ei structural este de a redefini, identifica sau detalia un antecedent nominal sau pronominal prin delimitare intonațională clară.
- aservit — Care a fost adus în stare de dependență, subordonare sau sclavie; lipsit de libertate de acțiune și autonomie structurală. În sens tehnic sau cibernetic, descrie un mecanism, un sistem ori un dispozitiv a cărui funcționare (viteză, poziție, parametri) este controlată riguros și ghidată automat de un element de comandă principal numit master.
- atributivă — Propoziție subordonată secundară care îndeplinește în frază o funcție sintactică similară unui atribut, determinând un substantiv, un pronume sau un numeral din propoziția regentă. Ca adjectiv în formă feminină, descrie orice structură gramaticală, valoare semantică sau caracteristică lexicală care servește la calificarea ori identificarea unui element nominal.