#simfonie

• adagietto — Termen muzical care indică un tempo destul de rarișor, fiind puțin mai rapid și mai vioi decât adagio, dar mai lent decât andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție simfonică scrisă în acest ritm. Această indicație structurală oferă piesei o nuanță melancolică și fluidă, celebră fiind mișcarea a patra din Simfonia a V-a de Gustav Mahler.
• allegretto — Indicație de tempo și dinamică provenită din limba italiană, utilizată în partituri pentru a impune o mișcare destul de iute, vioaie și ușoară, dar mai puțin rapidă decât cea indicată de 'allegro'. Ca substantiv, termenul desemnează o piesă muzicală sau o parte a unei compoziții mai ample (cum ar fi o simfonie sau o sonată) scrisă în acest ritm grațios și animat.
• allegro — Indicație de tempo și dinamică provenită din limba italiană, utilizată în partituri pentru a impune o mișcare rapidă, veselă, iute și plină de viață. Ca substantiv, termenul desemnează o piesă muzicală independentă sau prima parte (mișcare) a unei compoziții clasice mai ample, precum o simfonie, un concert sau o sonată, interpretată în acest ritm alert.
• allegro assai — Indicație de tempo și dinamică compusă din limba italiană, utilizată în partituri pentru a cere o mișcare foarte rapidă și iute. Termenul combină baza alertă 'allegro' cu modificatorul intensiv 'assai' (destul de / foarte), plasând ritmul de execuție imediat sub cel indicat de 'presto' și oferind piesei un caracter impetuos, plin de energie cinetică.
• allegro ma non troppo — Indicație de tempo și dinamică compusă din limba italiană, utilizată în partituri pentru a cere o mișcare rapidă și iute, dar temperată, tradusă literal prin 'iute, dar nu prea mult'. Acest avertisment compozițional impune interpreților să mențină caracterul strălucitor și alert al ritmului 'allegro', evitând însă o viteză excesivă care ar putea periclita claritatea detaliilor melodice, expresivitatea sau precizia tehnică a pasajelor.
• Andricu — Nume de familie românesc, celebru la nivel național și internațional datorită personalității compozitorului Mihail Andricu, membru corespondent al Academiei Române și figură marcantă a muzicii simfonice și de cameră din secolul al XX-lea. Din punct de vedere structural, acest patronimic reprezintă o variantă arhaică sau regională derivată direct din trunchiul onomastic Andrei, prin adăugarea desinenței specifice '-u'.
• attacca — Indicație sau termen muzical (de origine italiană) plasat de compozitor la sfârșitul unei părți dintr-o compoziție complexă, ordonând interpreților să înceapă imediat partea următoare fără nicio pauză sau întrerupere structurală. Acest procedeu tehnic asigură o continuitate dramatică și o tensiune fluidă pe întregul parcurs al operei simfonice ori camerale.