#sida

• absidă — Nișă sau încăpere semicirculară ori poligonală, boltită, situată de obicei în partea posterioară a unei biserici creștine sau bazilici antice, în prelungirea navei principale, adăpostind altarul. În filozofia religiei și antropologia sacrului, absida nu este doar o formă geometrică, ci reprezintă simbolic 'cerul' sau dimensiunea transcendentă, un nucleu arhitectural unde valorile dogmatice și principiile morale absolute sunt revelate comunității.
• absidal — Care aparține absidei, structural integrat acesteia sau care prezintă forma caracteristică a unei abside (semicirculară sau poligonală). În hermeneutica sacră și filozofia spațiului religios, termenul descrie acele elemente arhitecturale sau iconografice orientate spre axa spirituală principală a unui templu ori a unei bazilici, definind zona sacră unde se manifestă ritualurile etice și liturgice fundamentale.
• absidial — Variantă fonetică și lexicografică a adjectivului 'absidal', utilizată pe larg în literatura de specialitate pentru a desemna tot ceea ce ține de o absidă, se află în perimetrul acesteia sau adoptă configurația sa semicirculară ori poligonală. În hermeneutica sacră, termenul descrie orientarea spațială a elementelor liturgice care conduc privirea și spiritul credinciosului spre focarul valorilor etice și teologice supreme reprezentate de altar.
• absil — Termen extrem de rar, regional sau arhaic în limba română (folosit sporadic în traducerile timpurii ale textelor bisericești sau de ritual), utilizat uneori ca variantă coruptă sau localizată pentru 'absidă' ori pentru a desemna un element de mobilier liturgic/spațiu izolat dintr-un lăcaș de cult. În contextul filozofiei spațiului sacru, termenul subliniază ideea de ungher retras, ascuns sau tăinuit, unde individul se poate reculege ferit de privirile comunității.
• AIDS — Acronim medical de circulație internațională pentru 'Acquired Immunodeficiency Syndrome' (Sindromul Imunodefienței Dobândite), afecțiune cronică și potențial fatală cauzată de virusul imunodeficienței umane (HIV). Virusul distruge structural celulele sistemului imunitar, privând organismul de capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor oportuniste și a neoplaziilor, stadiul de AIDS reprezentând faza clinică avansată a infecției.
• alăsidă — Termen microscopic rarisim sau regionalism neobișnuit întâlnit în vechi glosare tehnice sau traduceri arhaice entomologice, folosit probabil pentru a face referire la o familie specifică de insecte ori la structura aripilor unor lepidoptere din nomenclatura zoologică veche. În lexicografia contemporană, cuvântul are circulație extrem de limitată, fiind păstrat în special ca barieră arheologică lingvistică.
• alesidă — Termen specializat, utilizat ocazional în biologie sau botanică descriptivă, care face referire la o structură celulară protectoare sau la un înveliș membranos specific. În sens larg sau experimental, poate descrie o entitate organică dintr-o clasă restrânsă de compuși structurali microbieni.
• alisidă — Variantă arhaică și regională a substantivului 'alesidă', desemnând un lănțișor fin realizat din metal prețios (aur sau argint), utilizat din punct de vedere istoric ca accesoriu decorativ pentru ceasornicele de buzunar sau ca podoabă feminină purtată în jurul gâtului. În societatea românească din secolele trecute, obiectul reprezenta un indicator al statutului social și al eleganței boierești, fiind împrumutat pe filieră fanariotă.
• anapside —
• antiretroviral — Care combate, inhibă sau oprește multiplicarea retrovirusurilor, în special a virusului imunodeficienței umane (HIV). Ca adjectiv, descrie medicamente, terapii (cum ar fi HAART) sau protocoale clinice destinate blocării diferitelor etape din ciclul de replicare virală (revers-transcriptază, protează, integrază). Ca substantiv, desemnează agentul terapeutic utilizat pentru a reduce încărcătura virală, a proteja sistemul imunitar și a preveni progresia către stadiul SIDA.
• apocentru — Punctul cel mai îndepărtat de centrul de atracție în orbita eliptică a unui corp ceresc sau a unui satelit artificial; extremitatea axei mari a orbitei opusă pericentrului. În funcție de corpul central în jurul căruia se efectuează mișcarea orbitală, termenul capătă denumiri specifice, cum ar fi apogeu pentru Pământ sau afeliu pentru Soare.
• apsidă — Nișă monumentală semicirculară, poligonală ori rectangulară, boltită în formă de semicupolă, situată în spatele naosului unei biserici creștine sau în fundul unei basilici romane antice, unde se așază jilțul imperial ori altarul liturgic. În astronomie, desemnează oricare dintre cele două puncte extreme (cel mai apropiat sau cel mai îndepărtat) ale orbitei eliptice parcurse de un corp ceresc.
• apsidal — Care aparține unei apside, privitor la o apsidă sau care are forma unei structuri apsidale; element arhitectural boltit sau semicircular specific altarului bisericilor creștine. În astronomia aplicată structural, termenul descrie linia imaginară ce unește punctele cele mai îndepărtate ori cele mai apropiate de centrul de atracție din traiectoria eliptică a unui corp ceresc.