#scleroza

• acroscleroză — Proces patologic indurativ sau afecțiune caracterizată prin sclerozarea, îngroșarea și rigidizarea țesutului conjunctiv și a pielii de la nivelul extremităților distale ale membrelor (degete, mâini) și al feței, apărând ca o manifestation majoră în cadrul sclerodermiei sistemice limitate. Termenul este utilizat adesea interschimbabil cu acrosclerodermia, evidențiind structural componenta de fibroză densă și rigidizare a colagenului periarticular și dermic.
• adenoscleroză — Indurare patologică sau sclerozare a unei glande ori a unui ganglion limfatic, cauzată de înlocuirea progresivă a țesutului parenchimatos funcțional cu un țesut conjunctiv fibros. Acest fenomen structural apare ca urmare a unor procese inflamatorii cronice, tulburări vasculare locale sau involuții senile, determinând reducerea capacității secretorii sau de filtrare a organului afectat.
• amiotrofic — Care se referă la amiotrofie sau provoacă o pierdere progresivă a masei musculare; caracterizat prin atrofia mușchilor scheletici din cauza denervării sau a unei boli neurodegenerative. Termenul este utilizat cel mai frecvent în patologia clinică pentru a descrie scleroza laterală amiotrofică, o afecțiune severă ce distruge selectiv neuronii motori, perturbând controlul mișcărilor voluntare.
• angioscleroză — Proces patologic structural caracterizat prin indurarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților vaselor de sânge, în special ai arterelor mici și arteriolelor, ca urmare a depunerilor de țesut fibros, lipide sau calciu. Această afecțiune binedefinită, strâns legată de procesul general de îmbătrânire, hipertensiune arterială și tulburări metabolice, îngustează lumenul vascular și reduce semnificativ capacitatea de adaptare a fluxului circulator la nevoile țesuturilor periferice.
• antisclerotic — Care previne, combate, întârzie sau tratează scleroza; preparat farmaceutic, compus chimic sau regim terapeutic destinat să împiedice rigidizarea, indurarea ori îngroșarea patologică a țesuturilor conjunctive sau a pereților arteriali (arterioscleroză). Acționează local sau sistemic prin reglarea metabolismului lipidic, reducerea inflamației vasculare și protejarea elasticității structurilor celulare.
• arteriopatie — Denumire generică atribuită oricărei boli sau afecțiuni patologice organice ori funcționale a arterelor, indiferent de etiologia sa (inflamatorie, degenerativă sau metabolică). În practica clinică cotidiană, termenul face referire cel mai frecvent la arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare, o afecțiune cronică obstructivă cauzată de ateroscleroză, care reduce progresiv lumenul arterial și fluxul sangvin periferic, provocând dureri intense în timpul mersului (claudicație intermitentă) și risc de ischemie tisulară.
• arteriosclerotic — Care aparține arteriosclerozei sau este caracteristic acesteia; persoană care suferă de o rigidizare patologică a pereților arteriali cauzată de pierderea elasticității, depuneri lipidice sau calcificări structurale. În sens clinic, descrie procesele degenerative ori leziunile specifice care reduc lumenul vaselor de sânge și perturbă hemodinamica normală a organismului.
• arterioscleroză — Afecțiune vasculară cronică și degenerativă caracterizată prin îngroșarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților arteriali, proces corelat adesea cu îmbătrânirea sau cu depunerea de minerale în tunica medie a vaselor. Acest termen umbrelă include ateroscleroza (formarea de plăci lipidice în endoteliu) și arterioscleroza Mönckeberg (calcificarea mediei), ducând la reducerea complianței vasculare, creșterea presiunii sistolice și îngreunarea fluxului sangvin către organele vitale.
• arterioxeroză — Condiție patologică degenerativă a sistemului vascular ce reprezintă uscarea, indurația accentuată sau deshidratarea structurală a pereților arteriali, asociată frecvent cu fazele terminale ale arteriosclerozei senile. Acest fenomen histologic implică atrofierea fibrelor elastice, reducerea aportului nutritiv prin vasa vasorum și pierderea completă a flexibilității vasculare, transformând arterele mari în tuburi rigide și fragile, incapabile să amortizeze unda de șoc sistolică a inimii.
• aterom — Placă sau depozit patologic format din substanțe lipidice (în special colesterol), celule spumoase, resturi celulare și țesut fibros, care se acumulează treptat în tunica intimă a arterelor mari și medii. Dezvoltarea sa duce la îngustarea lumenului vascular, reducerea elasticității arteriale și perturbarea fluxului sangvin, reprezentând leziunea fundamentală din cadrul aterosclerozei.
• ateroscleroză — Afecțiune cardiovasculară cronică și evolutivă, caracterizată prin depunerea de substanțe lipidice (colesterol) și săruri de calciu în tunica internă a arterelor mari și mijlocii, asociată cu proliferarea țesutului conjunctiv și rigidizarea peretelui vascular. Acest proces duce treptat la reducerea lumenului arterial, scăderea aportului de sânge către organe și reprezintă principala cauză de infarct miocardic și accident vascular cerebral.