#romanic

• Acâș — Comună și sat de reședință în județul Satu Mare, Transilvania, România, situată pe râul Crasna. Localitatea este recunoscută istoric la nivel național și european pentru biserica sa timpurie în stil romanic (secolul al XIII-lea), ridicată inițial ca mănăstire benedictină, precum și pentru stațiunea balneară cu ape termale acratoterme iodurate, folosită în tratamente terapeutice.
• aqui — Formă arhaică, regională sau împrumut neadaptat din limbile romanice de vest (spaniolă / portugheză) utilizat izolat în vechi scrieri sau jurnale de călătorie pentru a indica proximitatea spațială, traducându-se prin 'aici'; în unele graiuri bănățene sau din vestul țării, termenul a fost semnalat ca o influență pasivă în vocabularul vorbitorilor nativi.
• arcatură — Element decorativ sau structural format dintr-un șir de arcade mici, oarbe sau deschise, sprijinite pe colonete, console ori pilaștri, utilizat frecvent în arhitectura medievală romanică și gotică pentru ritmarea și decorarea fațadelor sau a frizelor exterioare ale clădirilor monumentale. Acest ansamblu liniar oferă un relief geometric deosebit și contribuie la articularea estetică a zidăriilor masive.
• archivoltă — Element decorativ sau profilatură ornamentală proeminentă (muldură) care îmbracă și subliniază fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de boltă de-a lungul curburii sale. În arhitectura clasică, romanică și gotică, archivolta este adesea alcătuită din mai multe benzi concentrice sculptate artistic, având rolul vizual de a pune în valoare deschiderea unui portal sau a unei ferestre monumentale.
• arhivoltă — Element decorativ sau profilatură care îmbracă fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de triumf; mulură ornamentală plasată deasupra unei deschideri (ușă, fereastră) care urmărește curbură arcului, fiind specifică stilurilor arhitecturale romanic, gotic și baroc.
• aspenchiu — Denumire regională și populară folosită în anumite bazine hidrografice pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru specii înrudite de pești de apă dulce de talie mică din familia Percidae; pește rar, considerat monument al naturii, adaptat la cursurile montane rapide, cu fund pietros, unde trăiește ascuns sub stânci. Termenul funcționează ca un indicator arhaic în graiurile pescărești locale din zona Carpaților.
• asprean — Variantă regională rară pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru alte specii de pești mici de munte din familia Percidae; pește carpatic endemic cu solzi foarte aspri și rigizi, adaptat la cursurile rapide de apă cu fund bolovănos. Termenul este utilizat exclusiv în anumite comunități rurale submontane ca denumire populară descriptivă bazată pe textura învelișului protector al peștelui.
• aspreancă — Formă de feminin sau variantă regională rară folosită în mod popular pentru a desemna femela peștelui asprete (Romanichthys valsanicola) ori alte varietăți înrudite de pești de munte din familia Percidae; termenul este strict localizat în satele de pe valea râurilor montane din Carpați și face referire directă la asprimea structurală a solzilor ctenoizi specifici speciei.
• asprete — Specie endemică de pește de apă dulce de talie mică (Romanichthys valsanicola), din familia Percidae, considerat un veritabil monument al naturii și o fosilă vie extrem de rară; trăiește exclusiv în România, în prezent fiind izolat doar pe un sector restrâns al râului Vâlsan. Este adaptat structural la cursurile montane rapide, cu fund pietros, având corpul acoperit cu solzi ctenoizi foarte aspri, două înotătoare dorsale separate și un comportament nocturn, trăind ascuns sub bolovani.
• auriu — Care are culoarea, strălucirea sau reflexele calde ale aurului pur; galben-strălucitor cu nuanțe prețioase. În sens figurat, termenul descrie o perioadă de prosperitate maximă, un moment ideal, o lumină caldă de apus sau elemente de o valoare estetică și spirituală deosebită, sugerând bogăție, perfecțiune, noblețe și o armonie vizuală rar întâlnită.