#rinita

• alergoză — Termen medical general utilizat pentru a desemna orice boală, afecțiune cronică sau manifestare clinică de natură alergică, provocată structural de starea de hipersensibilitate a organismului în contact cu un alergen. Acoperă o gamă largă de patologii precum alergozele respiratorii (rinita), alergozele cutanate (urticaria) sau cele digestive.
• antialergic — Medicament, substanță chimică sau tratament biologic destinat să prevină, să atenueze ori să suprime manifestările clinice ale unei reacții alergice; antihistaminic. În medicina clinică, termenul descrie compușii care blochează receptorii histaminici, stabilizează membranele mastocitare sau modulează răspunsul imun mediat de anticorpii IgE, fiind utilizați pe scară largă în tratamentul rinitei alergice, al urticariei și al astmului bronșic.
• antihistaminic — Care blochează acțiunea histaminei în organism prin fixarea pe receptorii celulari specifici (în special H1 sau H2); medicament utilizat pe scară largă în tratamentul reacțiilor alergice, al rinitei sau al ulcerului gastric. În sens farmacologic, reduce manifestările inflamatorii, pruritul, hipersecreția gastrică și edemele provocate de eliberarea masivă de histamină.
• antitrinitar — Care respinge dogma creștină a Sfintei Treimi (Trinitatea), negând divinitatea deplină a lui Iisus Hristos ca fiind egal cu Dumnezeu Tatăl sau considerând Duhul Sfânt doar ca pe o manifestare a puterii divine; persoană care aparține unei mișcări religioase bazate pe această concepție teologică (cum ar fi arianismul antic sau unitarianismul din perioada Reformei).
• antitrinitară — Forma de feminin pentru termenul antitrinitar; caracterizează o doctrină, o biserică, o mișcare religioasă sau o comunitate care respinge dogma Sfintei Treimi. De asemenea, desemnează o femeie care aderă la principiile teologice unitariene sau ariene, susținând unicitatea absolută a divinității și negând consubstanțialitatea lui Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl.
• antitrinitarism — Curent teologic, doctrină creștină heterodoxă sau poziție ideologică manifestată de-a lungul istoriei bisericii, caracterizată prin respingerea explicită a dogmei Trinității. Cu rădăcini în monarhianismul și arianismul din primele secole, antitrinitarismul s-a structurat ca mișcare majoră în perioada Reformei Radicale prin unitarianism și socinianism, promovând ideea că Dumnezeu este o singură persoană absolută.
• arian — Care aparține arianismului sau se referă la doctrina teologică eretică din secolul al IV-lea, inițiată de preotul Arie din Alexandria, care nega divinitatea deplină a lui Iisus Hristos și consubstanțialitatea Sa cu Dumnezeu Tatăl; adept al acestei doctrine creștine timpurii.
• arianism — Doctrină teologică creștină din secolul al IV-lea, inițiată de preotul Arie din Alexandria, care nega consubstanțialitatea Tatălui cu Fiul, susținând că Iisus Hristos nu este de o ființă cu Dumnezeu-Tatăl, ci o creatură superioară, prima și cea mai perfectă dintre toate, creată în timp. Această erezie timpurie a fost condamnată oficial în cadrul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde s-a stabilit dogma structurală a Trinității.
• atopie — Predispoziție ereditară sau constituțională a unui individ de a dezvolta reacții de hipersensibilitate imediată (alergice), mediate de anticorpii de tip imunoglobulină E (IgE), la contactul cu alergeni obișnuiți din mediu, cum ar fi polenul, praful sau anumite alimente. Această condiție genetică se manifestă clinic prin afecțiuni corelate, precum dermatita atopică, astmul bronșic, rinita alergică sau urticaria.