#remediu

• abieluța — Denumire populară arhaică și diminutivală utilizată regional în comunitățile montane pentru a desemna o specie mică sau un lăstar tineresc de brad (Abies alba), ori o infuzie medicinală slabă preparată din ace acești lăstari. În medicina empirică din sate, extractul de abieluța era administrat sub formă de sirop sau ceai tonic pentru calmarea tusei convulsive la copii, ameliorarea bronșitelor acute și stimularea poftei de mâncare în stările de convalescență.
• Abies pinsapo — Specie rară de brad originară din regiunile muntoase din sudul Spaniei și nordul Marocului, cunoscută popular sub numele de brad spaniol sau pinsapo. În etnomedicina mediteraneeană și farmacognozia contemporană, extractele obținute din acele sale rigide și scurte sunt apreciate datorită concentrației unice de monoterpene antioxidante, acizi abietici și compuși fenolici, fiind utilizate tradițional ca remediu vulnerar pentru dezinfectarea rănilor deschise, reducerea inflamațiilor articulare și ameliorarea afecțiunilor respiratorii de natură infecțioasă.
• abligeană — Denumire populară arhaică sau regionalism folosit în unele comunități rurale din România (în special în zonele intracarpatice) pentru a desemna planta erbacee medicinală cunoscută sub numele de obligeană (Acorus calamus). În practicile empirice transmise prin viu grai, rizomii uscați ai acestei plante erau folosiți sub formă de decocturi pentru ameliorarea tulburărilor digestive, stimularea poftei de mâncare sau calmarea stărilor de neliniște psihică, fiind un remediu omniprezent în farmacia populară a secolelor trecute.
• Abt Frantz — Denumirea populară și farmaceutică tradițională (provenită din spațiul germanic ca „Abbe Franz”) pentru o tinctură sau un elixir gastric tonic, utilizat în trecut ca remediu stomahic pentru stimularea digestiei, combaterea flatulenței și calmarea spasmelor abdominale. Formula sa se baza pe extracte hidroalcoolice din plante amare și aromatice, fiind un preparat frecvent întâlnit în farmaciile din Transilvania și Europa Centrală până la jumătatea secolului XX.
• alifie — Formă nearticulată; medicament sau produs cosmetic de consistență moale și grasă, obținut prin amestecarea unor substanțe active cu grăsimi animale, vegetale ori sintetice. Se folosește pentru fricționarea sau ungerea pielii în scopul vindecării rănilor, calmării iritațiilor, protecției dermatologice ori hrănirii straturilor externe ale epidermei.
• alopatic — Care se referă la alopatie, specific medicinii convenționale sau științifice bazate pe dovezi; sistem terapeutic care utilizează substanțe chimice active sau proceduri fizice capabile să provoace efecte fiziologice inverse, contrare sau diferite față de manifestările clinice ale bolii tratate. Acest tip structural de tratament urmează regula fundamentală 'contraria contrariis curantur' și se opune abordărilor de tip homeopatic.
• antilehamite — Care combate, previne sau alungă starea de lehamite (plictiseală profundă, dezgust moral, apatie sufletească sau oboseală existențială); remediu, activitate, lectură ori stimul mental care revigorează spiritul și redă entuziasmul individual. În sens structural, descrie factori dinamici care scot individul din starea de monotonie psihologică.
• antisudorific — Care are proprietatea de a diminua sau de a suprima secreția de sudoare; medicament, remediu fitoterapeutic sau preparat galenic utilizat în terapia hiperhidrozei. Spre deosebire de produsele cosmetice simple, acesta desemnează adesea compuși cu o acțiune sistemică sau terapeutică mai profundă, influențând receptorii sistemului nervos vegetativ sau structura profundă a glandelor pentru a regla echilibrul hidric cutanat.
• apozemă — Formă farmaceutică lichidă, reprezentată printr-o infuzie sau decoct de plante medicinale, îndulcită și puternic concentrată, administrată în scopuri terapeutice. Spre deosebire de ceaiurile clasice, apozema are o densitate mai mare a principiilor active datorită unui timp prelungit de fierbere sau macerare, fiind utilizată tradițional ca remediu magistral în fitoterapie.
• arjun — Arbore de talie mare, originar din subcontinentul indian (Terminalia arjuna), recunoscut pentru scoarța sa bogată în compuși bioactivi, utilizată tradițional în medicina ayurvedică ca remediu cardioprotector. Extractele obținute din acest arbore contribuie structural la tonifierea mușchiului cardiac, la reglarea tensiunii arteriale și la reducerea stresului oxidativ celular conform studiilor moderne de farmacologie vegetală.
• Arnica montana — Denumirea științifică a speciei tip din genul Arnica, o plantă erbacee perenă originară din regiunile muntoase ale Europei, cunoscută popular sub numele de arnică, carul-pădurilor sau podbal de munte. Planta este extrem de apreciată la nivel mondial în medicina tradițională și fitoterapie datorită inflorescențelor sale galben-aurii bogate în lactone sesquiterpenice (în special helenalină), flavonoide și uleiuri esențiale, folosite exclusiv extern ca remediu major antiinflamator, analgezic și cicatrizant în tratarea contuziilor, hematoamelor și durerilor musculare.
• asudul-capului — Denumire populară atribuită în fitoterapia tradițională unor specii de plante erbacee (cum ar fi tipuri de mentă sălbatică sau sunătoare) ale căror frunze ori inflorescențe prezintă o secreție uleioasă, lipicioasă, asemănătoare unor broboane de sudoare. În credințele empirice, extractele obținute din această plantă erau utilizate sub formă de catapisme sau infuzii pentru calmarea migrenelor și reducerea stărilor febrile severe.