#raie

• aber — Rădăcină etimologică neologică sau variantă medicală veche abreviată pentru 'aberant' (cum ar fi în structurile anatomice ca 'arteria aber'), utilizată în manuscrisele chirurgicale românești și franceze de la începutul secolului XX. Desemna un vas de sânge, un traiect nervos sau un canal glandular care prezenta o anomalie de localizare sau o deviație de la traiectoria anatomică normală, fiind analizat pentru evitarea leziunilor intraoperatorii accidentale.
• acarioză — Denumire generică atribuită oricărei afecțiuni cutanate, respiratorii sau sistemice, cu caracter contagios și parazitar, provocată de infestația cu diverse specii de acarieni (la oameni și la animale). În medicina umană, cea mai cunoscută manifestare este acarioza sarcoptică (scabia sau râia), în timp ce în apicultură și zootehnie termenul descrie boli grave precum acarioza albinelor (provocată de Acarapis woodi la nivelul traheilor) sau diverse forme de demodecie și râie la animale.
• Anemone rivularis — Denumire științifică sinonimă pentru Eriocapitella rivularis, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă într-un areal larg din Asia (Himalaya, India, China, Nepal). Această plantă viguroasă de grădină preferă malurile pâraielor, luncile și pajiștile umede, remarcându-se prin tulpini înalte, ramificate, care poartă numeroase flori de un alb imaculat, ale căror sepale au un revers nuanțat în albastru-indigo sau violet, punând în evidență staminele azurii din centru.
• antipsoric — Care combate, tratează sau vindecă raia (scabia); medicament, unguent ori substanță chimică utilizată pentru distrugerea parazitului Sarcoptes scabiei. Termenul, deși considerat parțial învechit în vocabularul medical modern (unde este înlocuit adesea de antiscabios), este utilizat istoric în toxicologie și farmacologie tradițională pentru a descrie remediile pe bază de sulf sau gudron aplicate împotriva dermatozelor parazitare.
• apăraie — Cantitate mare de apă adunată într-un loc, provocată de ploi torențiale, topirea bruscă a zăpezii sau revărsarea unor cursuri de apă; curent puternic și tulbure care inundă o suprafață de teren. În sens figurat, termenul descrie o scurgere abundentă de lichid sau o sudoare excesivă care acoperă corpul în urma unui efort fizic intens ori a unei stări febrile.
• axiodrom — Termen de înaltă specialitate utilizat în gnatologie și stomatologia restaurativă pentru a descrie traiectoria liniară sau curbă pe care o parcurge axa condiliană sau un punct de referință al dintelui în timpul mișcărilor funcționale de masticație și translație ale mandibulei. Acest traseu geometric structural este analizat cu precizie de medici pentru a concepe proteze dentare și ocluzii perfect echilibrate, garantând o funcționare articulară fiziologică și o dinamică mandibulară extrem de delicată.
• băcăraie — Grămadă, mulțime sau totalitate de vase, oale, cazane și ustensile fabricate din băcăr (aramă sau cupru) întâlnite în inventarul unei gospodării tradiționale sau în atelierul unui căldărar. În sens extins, termenul descrie zgomotul puternic, sacadat și metalic produs prin lovirea sau manipularea acestor recipiente metalice.