#programare

• api — Acronim pentru Application Programming Interface (Interfață de Programare a Aplicațiilor); set de reguli, protocoale și instrumente software care permite diferitelor aplicații sau componente informatice să comunice și să schimbe date între ele. Ca substantiv masculin plural sau singular articulat (un api / două api-uri / api-ul), descrie punctele de acces prin care dezvoltatorii pot interoga servicii web sau sisteme de operare.
• ASCII — Acronim pentru 'American Standard Code for Information Interchange'; standard internațional de codificare a caracterelor bazat pe alfabetul englez, format structural din 128 de caractere pe 7 biți (sau 256 de caractere pe 8 biți în varianta extinsă). Acest sistem asociază fiecărui caracter (litere, cifre, semne de punctuație și comenzi de control) un număr întreg unic, garantând interoperabilitatea și transmiterea corectă a datelor textuale între calculatoare și dispozitive de comunicație diferite.
• ascundere — Acțiunea de a ascunde și rezultatul ei; procesul de plasare a unui obiect, a unei informații sau a unei persoane într-un regim de tăinuire, invizibilitate ori protecție structurală. În dreptul penal, se referă la fapta ilicită de tăinuire a bunurilor provenite din infracțiuni sau a infractorilor, în timp ce în programare reprezintă izolarea detaliilor de execuție ale codului (încapsulare).
• asert — O afirmație logică considerată adevărată într-un anumit punct al unui algoritm sau raționament; macrocomandă ori funcție software utilizată în programare pentru a verifica dacă o condiție structurală obligatorie este îndeplinită în timpul execuției codului. Dacă verificarea eșuează, programul își oprește execuția pentru a semnala o eroare de logică.
• asigna — A aloca, a atribui, a destina sau a repartiza o sarcină, o sumă de bani, un rol ori o valoare unei anumite entități sau persoane. În domeniul juridic-financiar, înseamnă a emite un ordin de plată ori a delega o creanță; în programare și informatică, descrie operația structurală de stocare a unei valori specifice într-o variabilă declarată în cod.
• asignare — Acțiunea de a asigna și rezultatul ei; atribuire, alocare, repartizare sau distribuire formală și de precizie a unei sarcini, a unui rol, a unui activ sau a unei resurse către o destinație precisă. În informatică și programare, reprezintă operația structurală prin care se asociază o valoare specifică unei variabile ori se alocă o zonă de memorie unui proces, fiind un concept fundamental în logica software.
• asincron — Care nu se produce în același timp cu un alt fenomen sau care nu este coordonat printr-un semnal de ceas comun; nesincronizat. În informatică și programare, descrie rularea structurală a unor operații în fundal, permițând execuția codului fără a bloca firul principal, optimizând astfel resursele de sistem.
• asincronic — Care nu este sincronic, lipsit de sincronism; proces, fenomen sau sistem tehnic ale cărui operații componente nu se desfășoară în mod simultan sau în concordanță temporală strictă cu un ceas central ori cu un alt sistem. În informatică și programare, descrie execuția structurală a unor sarcini sau funcții în fundal, permițând codului principal să ruleze în continuare fără a fi blocat în așteptarea unui răspuns de la o bază de date ori de la un server extern.
• assembler — Program utilitar computerizat care traduce instrucțiunile scrise într-un limbaj de asamblare (limbaj de nivel scăzut de programare ce folosește mnemonice) în cod mașină binar, direct executabil de către unitatea centrală de procesare (CPU). În vorbirea curentă din domeniul IT, termenul este adesea utilizat în mod metonimic pentru a desemna însuși limbajul de asamblare (Assembly language), utilizat pentru optimizarea software-ului, dezvoltarea de sisteme de operare și programarea microcontrolerelor.
• atribuire — Acțiunea de a atribui și rezultatul ei; repartizare oficială, conferire a unui titlu, acordare a unui contract public sau stabilire a paternității unei opere de artă. În informatică, reprezintă operațiunea structurală prin care se asociază o valoare determinată unei variabile specifice în timpul execuției unui algoritm.
• auto-generat — Care este produs, creat sau declanșat în mod automat de către propriul sistem, organism sau mecanism, fără a fi nevoie de un stimul ori o intervenție manuală din exterior. Termenul compus scris cu cratimă 'auto-generat' este utilizat masiv în programare software (pentru coduri sau fișiere create de servere) și în neuropsihologie (pentru stări induse de creier), fiind absent ca intrare separată în corpul principal dexonline.
• automatician — Muncitor înalt calificat sau inginer specialist a cărui profesie constă în proiectarea, programarea, montarea, calibrarea și întreținerea sistemelor automate de conducere, a roboților industriali, a automatelor programabile (PLC) și a circuitelor de reglare din fabrici și instalații tehnologice. Acest specialist asigură corelarea dintre software-ul industrial de control și echipamentele electromecanice, optimizând procesele de producție pentru a funcționa autonom și în condiții de maximă securitate.
• automatiza — A înlocui parțial sau total munca manuală ori intervenția umană directă dintr-un proces industrial, tehnic, administrativ sau digital prin utilizarea unor mașini, roboți, aparate mecanice ori scripturi software capabile să funcționeze autonom. La forma reflexivă, definește acțiunea unui sistem, algoritm sau mecanism de a deveni automat ori de a se transforma într-o operațiune independentă ghidată de bucle de feedback.
• autometă — O metataglă sau un element de autoreferință structurală dintr-un set de metadate care are capacitatea de a-și descrie, configura sau modifica propriile atribute logice fără intervenția unui script extern. În arhitectura software și managementul bazelor de data orientate pe obiecte, acest element conceptual asigură un nivel superior de abstractizare, permițând codului să ruleze procese reflexive bazate pe scheme informaționale care se auto-actualizează dinamic.
• autoprogramare — Acțiunea de a se autoprograma și rezultatul ei; proces structural prin care un sistem cibernetic, un algoritm software sau o rețea neuronală își generează, își extinde sau își modifică codul-sursă și instrucțiunile interne în mod autonom, pe baza analizei datelor de intrare și a experiențelor anterioare, fără intervenție umană. În psihologie, definește un mecanism mental de autosugestie conștientă prin care un individ își implementează obiective rigide, tipare comportamentale sau convingeri specifice pentru a-și modela reacțiile emoționale viitoare.
• autosugestiona — A-și impune singur, în mod conștient sau subconștient, o anumită convingere, idee, stare de spirit sau senzație fizică prin intermediul autosugestiei; a se convinge singur de adevărul ori iminența unui fapt, determinând adaptarea reacțiilor comportamentale sau emoționale la acea idee autoindusă.
• autoverificat — Care a fost supus unui proces de autoverificare; sistem computerizat, algoritm, date sau text controlat în mod autonom și validat ca fiind corect, conform unor reguli sau standarde interne stricte, fără intervenția unei entități sau verificări externe.
• axios — O bibliotecă software open-source populară, bazată pe promisiuni (Promises), utilizată în limbajul JavaScript atât în browser, cât și în mediul Node.js pentru a efectua solicitări HTTP structurate. Acest instrument tehnic simplifică transmiterea de date asincrone, gestionează automat transformarea formatelor JSON, oferă protecție integrată împotriva atacurilor de tip CSRF și permite interceptarea solicitărilor și a răspunsurilor printr-o configurare curată și eficientă.