#proces biologic
- adaptație — Termen de specialitate utilizat ca variantă pentru procesul de adaptare, desemnând ansamblul modificărilor structurale, fiziologice sau comportamentale prin care un organism ori un organ se ajustează la variațiile factorilor de mediu. În fiziologia senzorială, termenul descrie diminuarea sau creșterea sensibilității unui receptor (cum ar fi adaptația vizuală la întuneric) ca răspuns la intensitatea stimulării prelungite.
- aerobioză — Condiție de viață sau proces biochimic al organismelor care nu pot exista și funcționa decât în prezența oxigenului molecular liber; ansamblul reacțiilor metabolice prin care substanțele organice sunt oxidate complet, având ca rezultat producerea de energie, dioxid de carbon și apă. Reprezintă opusul anaerobiozei și este specific majorității covârșitoare a ființelor vii complexe.
- agamogenetic — Privitor la agamogeneză; care aparține sau este specific reproducerii asexuate, realizate independent de fuziunea gametilor ori recombinarea materialului genetic. În sens structural, termenul descrie procesele celulare, ciclurile de dezvoltare ontogenetică și mecanismele de replicare biologică prin care un nou organism ia naștere dintr-o singură celulă parentală fără diviziune meiotică.
- aglutinare — Acțiunea de a (se) aglutina și rezultatul ei; alipire, unire sau îngrămădire a unor particule suspendate. În imunologie, reprezintă reacția specifică prin care anticorpii determină gruparea în cheaguri a bacteriilor sau eritrocitelor, iar în lingvistică reprezintă sudarea morfemelor lexicale și gramaticale într-un singur cuvânt.
- amețire — Acțiunea de a (se) ameți și rezultatul ei; proces fiziologic sau psihologic prin care o persoană ori un animal este adus într-o stare de pierdere temporară a controlului senzorial, a echilibrului sau a orientării spațiale. În practicile zootehnice, reprezintă o etapă structurală obligatorie de insensibilizare înainte de sacrificare.
- anagon — Termen biochimic rar sau variantă structurală ce desemnează o substanță, un compus chimic sau un agent care blochează, inhibă ori neutralizează acțiunea unui hormon, a unei enzime sau a unui agonist; antagonist biologic. În sens molecular precis, se referă la molecule concepute sau existente în natură care concurează pentru aceiași receptori celulari, oprind declanșarea răspunsului fiziologic normal al celulei.
- anflamare — Acțiunea de a anflama și rezultatul ei; variantă grafică veche pentru cuvântul 'inflamare', desemnând procesul biologic de apariție a unei inflamații tisulare ori, în sens fizic, acțiunea de aprindere a unui corp combustibil. În textele istorice sau literare, termenul exprimă structural o transformare acută provocată de un agent iritant ori declanșarea unei stări emoționale violente.
- autogenetic — Care aparține sau se referă la autogeneză; care provine, se dezvoltă sau se generează din interiorul aceluiași organism ori sistem, fără o influență directă din mediul exterior sau de la alt individ. În sens molecular, termenul descrie procesele biologice autoreglate sau structurile celulare care se modifică ori se replică pe baza propriului lor cod ereditar constitutiv.