#potoli
- aleruit — Termen regional rar întâlnit în graiurile din Transilvania și Maramureș, folosit ca participiu trecut cu sensul de lăsat alene, moleșit, domolit ori relaxat; care a fost liniștit sau calmat în urma unui efort fizic sau a unei stări de agitație. În sens popular gospodăresc, se poate referi și la ritmul încetinit al unei munci agricole.
- alimori — Variantă fonetică sau regională rară pentru verbul mori (a muri / a amorți); acțiunea de a stinge, a calma, a potoli sau a amorți structural o durere, o flacără ori o agitație intensă prin intermediul unor leacuri sau vrăji. În textele folclorice arhaice, descrie aducerea unei stări de repaus, liniștire sau anihilare dinamică a elementelor nefavorabile.
- alin — Formă substantivată regresiv sau variantă literară veche pentru alinare; starea de liniște, calm, consolare sau diminuare a unei suferințe fizice ori a unui zbucium sufletesc. De asemenea, reprezintă persoana întâi singular a prezentului indicativ și persoana a treia a conjunctivului pentru verbul alina (eu alin, el să aline), descriind acțiunea structurală de a potoli, a îndulci sau a calma o durere sau o tulburare dinamică.
- alina — A face o suferință fizică sau morală să devină mai puțin intensă, mai suportabilă; a potoli, a calma, a diminua sau a reduce un zbucium sufletesc, o durere sau o stare de agitație dinamică; a aduce consolare sau tihnă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se liniști, a se potoli sau a se tempera în urma unui efort ori a unei tulburări emoționale.
- alinat — Care a fost potolit, calmat, liniștit sau diminuat în intensitate; care a primit consolare ori ușurare în urma unei suferințe fizice ori morale. În sens reflexiv-metaforic, descrie un element al naturii (vânt, valuri) care și-a pierdut forța distructivă, devenind liniștit.
- amușuluit — Care a fost îmblânzit, ademenit, liniștit sau mângâiat cu blândețe; animal ori copil care a fost potolit dintr-o stare de spaimă sau agitație prin gesturi calme. În sens figurat, descrie o persoană sau o situație tensionată care a fost calmată ori atrasă de partea cuiva prin comportament binevoitor și tact.
- apitui — Formă regională, familiară sau variantă fonetică rară (întâlnită în anumite graiuri) însemnând a potoli, a liniști, a aduce la tăcere sau a pune capăt unei agitații, zgomot ori stări de neliniște; a tempera sau a domoli (posibil înrudit sau contaminat fonetic cu acțiunea de a pițigăia ori a apăsa/a pua în anumite contexte argotice).
- apituit — Care a fost potolit, liniștit, domolit sau adus la tăcere; persoană, animal sau fenomen atmosferic care și-a pierdut starea de agitație sau intensitatea inițială.
- astâmpăra — A potoli, a liniști, a calma sau a domoli o stare de agitație, o suferință fizică ori sufletească; a stinge, a satisface sau a atenua o nevoie fiziologică intensă (cum ar fi setea, foamea sau somnul); la forma reflexivă, înseamnă a-și recăpăta cumpătul, a se cuminți sau a înceta dintr-o acțiune violentă, zgomotoasă ori obositoare.
- astâmpărare — Acțiunea de a astâmpăra și rezultatul ei; procesul de calmare, potolire, liniștire sau satisfacere a unei nevoi ori a unei stări de tulburare fizică sau psihică. Este un substantiv deverbal utilizat pentru a indica actul de temperare a unui element agitat.
- astâmpărat — Care a fost liniștit, potolit sau calmat; persoană (în special un copil) care dă dovadă de calm, așezare, cumințenie și bună-cuviință în comportament; în sens fizic, descrie o nevoie fiziologică, o durere sau o agitație care a fost atenuată sau satisfăcută pe deplin.
- astâmpărător — Care are însușirea de a astâmpăra, de a liniști, de a potoli sau de a răcori; element, remediu, lichid sau factor care atenuează o suferință, calmează agitația ori stinge o nevoie fiziologică acută precum setea sau foamea.