#posesiv
- acaparant — Care tinde să acapareze, să monopolizeze sau să domine în mod absolut și exclusiv spațiul, atenția, timpul sau resursele celor din jur. În context psihologic și comportamental, termenul descrie un individ, un stil de personalitate sau un fenomen absorbit de sine, care manifestă o posesivitate sufocantă sau o prezență atât de intensă încât reduce la tăcere ori eclipsează complet manifestările celorlalte persoane din proximitate.
- acaparantă — Forma de feminin a adjectivului acaparant; caracterizează o entitate, o persoană, o atitudine sau o pasiune care pune stăpânire totală pe mintea, timpul ori sentimentele cuiva. Utilizat frecvent pentru a descrie o afecțiune maternă sau romantică sufocantă, o profesie solicitantă care exclude viața personală, sau o operă de artă (carte, piesă) care captivează irezistibil atenția.
- acaparatoare — Persoană de sex feminin sau entitate (firmă, organizație, pasiune) care acaparează, tinde să monopolizeze ori să pună stăpânire în mod exclusiv și adesea egoist pe resurse, piețe sau pe atenția și timpul celor din jur. Ca adjectiv, caracterizează o fire dominatoare, invazivă și posesivă sau o activitate extrem de solicitantă, care absoarbe complet energia mentală și fizică a unui individ.
- ai — Cuvânt polisemantic fundamental în limba română. Ca substantiv masculin, reprezintă denumirea populară și regională pentru usturoi (Allium sativum). Ca formă verbală, este persoana a II-a singular a prezentului indicativ sau conjunctiv pentru verbul 'a avea', funcționând și ca element auxiliar pentru trecutul compus. Ca articol, este forma posesiv-genitivală de plural, iar ca interjecție exprimă mirare sau durere.
- ale — 1. Articol posesiv (genitival) utilizat în limba română înaintea unui substantiv sau pronume în genitiv, indicând apartenența unor obiecte de gen feminin sau neutru plural. 2. Tip de bere tradițională englezească, obținută prin fermentație rapidă la cald (cu drojdii de suprafață), caracterizată printr-o aromă complexă, adesea fructată sau condimentată, și o textură corpolentă.
- alor — Formă arhaică, regională sau dialectală folosită în anumite graiuri ale limbii române pentru pronumele sau adjectivul posesiv de persoana a treia plural 'al lor'. În textele vechi bisericești sau în documentele istorice din Moldova și Maramureș, termenul indică apartenența unor bunuri sau pământuri către un grup de persoane menționat anterior.