#popor

• Afar — Grup etnic majoritar cusit din Cornul Africii, care populează regiuni aride din Etiopia, Eritreea și Djibouti, recunoscut istoric pentru stilul de viață nomad și adaptarea la condiții climatice extreme. Ca toponim, termenul desemnează Depresiunea Afar (sau Triunghiul Afar), o regiune geologică de rift deosebit de importantă, unde scoarța terestră se fracturează și unde au fost descoperite unele dintre cele mai vechi fosile de hominizi din lume, inclusiv celebrul schelet 'Lucy'.
• albanez — Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este nativă din această țară situată în Peninsula Balcanică; cetățean al Republicii Albania. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, lingvistic, istoric sau geografic specific acestui popor ori statului său, cum ar fi relieful muntos, tradițiile balcanice sau comunitățile din diaspora.
• Alesul — 1. Persoană selectată prin vot sau desemnată oficial dintr-un grup mai mare pentru a ocupa o funcție publică ori administrativă importantă (ex. parlamentar, primar). 2. În sens religios sau mistic, cel desemnat de o divinitate pentru o misiune spirituală înaltă. 3. Folosit afectiv, desemnează partenerul ideal sau persoana iubită aleasă pentru tot restul vieții.
• amăreală — Senzație gustativă neplăcută de amar resimțită în gură, provocată de tulburări gastrice, afecțiuni biliare, consumul anumitor alimente sau medicamente. În sens figurat, termenul descrie o stare sufletească de tristețe profundă, amărăciune, supărare sau necaz declanșată de vicisitudinile vieții ori de o mare dezamăgire; de asemenea, în botanică, reprezintă o denumire populară pentru planta medicinală numită amărăluță.
• antipopular — Care este ostil intereselor, aspirațiilor sau bunăstării poporului; îndreptat împotriva maselor largi ale populației. Se referă la măsuri guvernamentale, doctrine politice sau regimuri care ignoră, reprimă sau exploatează comunitatea cetățenilor, generând inechitate socială și tensiuni profunde în interiorul statului.
• antonigă — Denumire populară regională folosită în botanica tradițională românească pentru a desemna o plantă erbacee medicinală (adesea asociată cu sunătoarea sau cu specii înrudite din genul Hypericum ori alte ierburi de leac strâns legate structural de flora spontană). Acest fitonim arhaic reflectă etno-botanica rurală, unde proprietățile terapeutice, formele petalelor sau perioadele de înflorire din preajma unor sărbători creștine dictau numirea plantelor în comunitățile locale.
• autohtonie — Calitatea sau însușirea de a fi autohton; starea unei populații, specii sau culturi de a fi originară din pământul sau regiunea în care viețuiește. În dezbaterile istoriografice și filosofice, noțiunea fundamentează argumentul continuității și al legitimității istorice a unui popor asupra spațiului său geografic primordial, definind identitatea etnică profundă în raport cu migrațiile ulterioare.
• aymara — Popor indigen amerindian, limbă nativă aglutinantă sau element cultural definitoriu pentru comunitățile stabilite istoric în regiunea înaltă a Anzilor (Altiplano), răspândite astăzi în Bolivia, Peru și nordul Chile. Cultura aymara se caracterizează structural printr-o moștenire precolumbiană profundă, strâns legată de agricultură, venerarea simbolică a Pământului-Mamă (Pachamama) și o cosmologie rafinată, limba lor fiind recunoscută oficial ca una dintre limbile de stat ale Boliviei și Perului.
• azer — Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo; bărbat aparținând acestui popor de origine turcică. Ca adjectiv, termenul se referă la ceea ce aparține Azerbaidjanului, locuitorilor săi sau limbii azere (o limbă din familia turcică), definind structural elemente culturale, istorice și tradiționale specifice acestei regiuni caucaziene bogate, situată la intersecția dintre Europa Răsăriteană și Asia Apuseană.