#politețe

• afabil — Care manifestă o politețe binevoitoare, cordialitate și amabilitate în relațiile sociale; persoană deschisă, primitoare și agreabilă în conversație. În sens psihologic și comportamental, descrie o trăsătură structurală de caracter caracterizată prin disponibilitatea de a asculta și de a comunica cu ceilalți într-un mod cald, lipsit de aroganță sau rigiditate.
• amabilitate — Calitatea de a fi amabil; atitudine plină de bunăvoință, curtoazie, politețe și respect manifestată față de alte persoane; comportament prevenitor sau o faptă amabilă izolată. În sens structural și psihologic, reprezintă o virtute socială esențială care facilitează coeziunea comunitară, reduce conflictele interpersonale și reflectă un nivel ridicat de inteligență emoțională.
• amenitate — Trăsătură de caracter care se manifestă prin amabilitate deosebită, politețe rafinată, curtoazie, blândețe și bunăvoință în relațiile sociale. În sens urbanistic modern sau turistic (preluat din englezescul 'amenity'), termenul poate desemna o facilitate, un element de confort sau o utilitate publică (parcuri, piscine, Wi-Fi gratuit) care sporește atractivitatea și valoarea unui spațiu rezidențial ori hotelier.
• apolitețe — Absență completă a politeții, a bunelor maniere sau a curtoaziei în comportament, gesturi ori vorbire; nepolitețe manifestă, grosolănie sau impolitețe. Reprezintă o încălcare conștientă sau accidentală a normelor de conduită socială acceptate într-o comunitate, provocând disconfort sau tensiuni în relațiile interpersonale.
• badim — Titlu onorific vechi, apelativ de respect sau termen administrativ de origine orientală utilizat în trecut pentru a desemna un stăpân, un domn, un administrator de moșie ori o persoană cu un statut social respectabil. În anumite graiuri regionale, cuvântul a fost asimilat ca o variantă rară sau o formă derivată din sfera termenilor de politețe folosiți pentru bărbații mai în vârstă.
• badiț — Variantă fonetică veche, rară sau regională pentru apelativele bunic, unchi mai în vârstă sau frate mai mare; termen utilizat în comunitățile rurale izolate pentru a exprima respectul față de un bărbat în vârstă din familie. În anumite subdialecte istorice, reprezintă o formă derivată sau o contaminare între cuvintele 'bade' și 'bunic', servind drept marcă de politețe patriarhală.
• bagea — Variantă fonetică arhaică și regională extrem de rară pentru apelativul 'badea' (forma articulată a lui bade), utilizată în anumite graiuri izolate din sudul sau vestul țării. Termenul reprezintă un titlu rural de curtoazie și respect, folosit în mod direct de membrii unei comunități tradiționale pentru a se adresa fratelui mai mare, capului de familie sau unui bărbat respectat din sat.
• bagică — Variantă arhaică și regională rară (formă feminină derivată din rădăcina hipocoristică 'bade' sau 'bagă') folosită în comunitățile tradiționale izolate pentru a numi o soră mai mare, o mătușă respectată ori o femeie în vârstă care deține o autoritate morală în familie. Cuvântul poartă o puternică nuanță afectivă, îmbinând familiaritatea cu curtoazia rurală.