#pasageri

• aerodrom — Zonă definită pe pământ sau pe apă (incluzând clădiri, instalații și echipamente) destinată a fi utilizată fie în întregime, fie în parte, pentru sosirea, plecarea și mișcarea la suprafață a aeronavelor. Spre deosebire de un aeroport comercial complet, acesta poate avea o infrastructură simplificată, fiind utilizat adesea pentru aviația sportivă, utilitară, școli de zbor sau activități militare.
• aerogară — Clădire principală sau complex de clădiri situat în incinta unui aeroport, special amenajat și dotat cu infrastructura logistică necesară pentru deservirea pasagerilor și a echipajelor, formalitățile de îmbarcare și debarcare, controlul de securitate, sortarea bagajelor și gestionarea fluxurilor de transport aerian.
• aeroport — Ansamblu complex de terenuri, clădiri și instalații tehnice special amenajate pentru a permite decolarea, aterizarea, manevrarea la sol, adăpostirea și întreținerea aeronavelor, precum și îmbarcarea, debarcarea și deservirea pasagerilor ori procesarea mărfurilor. Structura sa include elemente esențiale precum pistele de decolare-aterizare, căile de rulare, platformele de staționare, turnul de control și terminalele comerciale.
• aerotransport — Sistem logistic, activitate economică sau ramură a transporturilor care asigură deplasarea rapidă a pasagerilor, mărfurilor, corespondenței ori echipamentelor prin intermediul spațiului aerian, utilizând aeronave civile sau militare. Structura sa organizatorică include flotele de avioane, aeroporturile de tranzit și rețelele internaționale de management al traficului, oferind cel mai rapid mijloc de conexiune transcontinentală.
• airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• autobus — Variantă ortografică și fonetică alternativă (sau arhaică/populară) pentru cuvântul 'autobuz'; vehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, amenajat cu numeroase locuri pentru pasageri, utilizat pentru transportul public în comun pe trasee urbane, interurbane sau turistice fixe. Termenul păstrează o formă etimologică apropiată de rădăcina sa internațională și este utilizat ocazional în documente istorice sau în limbajul familiar.
• autostație — Stație amenajată special, de dimensiuni mai mici decât o autogară, situată de obicei pe rutele de tranzit județene sau interurbane, destinată opririi regulate, îmbarcării și debarcării pasagerilor care călătoresc cu autobuze, microbuze sau autocare. Acest nod de transport include adesea un refugiu protejat, graficele cu orele de sosire și elemente de semnalizare rutieră specifice.