#oile

• Abwehr — Serviciul de informații și contrainformații militare al forțelor armate germane (Reichswehr și ulterior Wehrmacht), care a funcționat pe lângă Marele Stat Major între anii 1920 și 1944. Creat inițial cu un rol strict defensiv pentru a ocoli restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles, serviciul s-a dezvoltat sub conducerea amiralului Wilhelm Canaris într-o rețea complexă de spionaj extern și sabotaj, devenind totodată un nucleu ocult al rezistenței interne împotriva regimului nazist până la dizolvarea sa de către Hitler.
• acvastat — Dispozitiv tehnic de automatizare și siguranță utilizat pentru monitorizarea și reglarea automată a temperaturii apei în interiorul cazanelor, boilerelor sau sistemelor de încălzire centrală. Acest aparat structural funcționează ca un termostat specializat imersat în lichid, având rolul de a opri sau porni arzătorul ori pompa de circulație atunci când apa atinge limitele de temperatură prestate, prevenind supraîncălzirea.
• acvatubular — Care funcționează prin intermediul unei rețele de tuburi prin interiorul cărora circulă apă sau abur, fiind încălzite din exterior de gazele de ardere; termen structural aplicat în special cazanelor de abur de înaltă presiune. Acest design tehnic avansat optimizează transferul termic, reduce volumul total de lichid stocat și oferă o siguranță superioară împotriva exploziilor în comparație cu generatoarele ignitubulare.
• adăpat — Acțiunea de a da apă animalelor sau starea burtă-verde a unui animal care și-a potolit setea. Ca substantiv neutru, funcționează ca sinonim pentru 'adăpare', indicând momentul sau locul unde se adapă animalele. Ca adjectiv sau participiu, descrie un animal care a băut o cantitate suficientă de apă sau o substanță diluată cu un surplus de lichid.
• aerofrână — Dispozitiv aerodinamic mobil (suprafață portantă escamotabilă, volet sau flaps) montat pe aripile ori pe fuzelajul unei aeronave sau al unui vehicul spațial, conceput pentru a fi extins în fluxul de aer cu scopul de a crește rezistența la înaintare și de a reduce rapid viteza de deplasare.
• afânător — Substanță, ingredient sau instrument mecanic care servește la afânarea unui amestec, a unui aluat sau a unui strat de sol. În industria alimentară și gastronomie, indică un aditiv (biologic, precum drojdia, sau chimic, precum praful de copt ori bicarbonatul de amoniu) care generează gaze în timpul coacerii pentru a mări volumul compoziției. În agricultură, termenul poate descrie un utilaj (subsolier, cultivator) destinat mărunțirii pământului compactat.
• Alam Halfa — O creastă muntoasă strategică situată în deșertul din nord-vestul Egiptului, devenită celebră în istoriografia universală datorită bătăliei de la Alam Halfa (31 august - 7 septembrie 1942) din cadrul Campaniei din Nordul Africii a Celui de-al Doilea Război Mondial; confruntare tactică majoră în care Armata a Opta britanică, aflată sub comanda generalului Bernard Montgomery, a respins structural ultima tentativă ofensivă a Forțelor Axei conduse de feldmareșalul Erwin Rommel de a străpunge liniile aliate înainte de El Alamein.
• aldoit — Acțiunea de a prăși sau a săpa culturile pentru a doua oară, sau starea terenului care a fost supus acestui proces agrotehnic secundar. Ca substantiv neutru, desemnează perioada sau lucrarea propriu-zisă de mușuroire și curățare a pământului din jurul plantelor, în special la vița-de-vie și prășitoare, în vederea distrugerii buruienilor rezistente.
• alintat — Care a primit dovezi de afecțiune și tandrețe; persoană, în special un copil, tratată cu multă îngăduință și ale cărei dorințe sau capricii sunt satisfăcute instantaneu. În sens comportamental, descrie o atitudine răsfățată, pretențioasă sau afectată, adoptată pentru a atrage atenția ori pentru a obține privilegii nejustificate.
• alintătură — Faptul de a se alinta; manifestare concretă, adesea exagerată sau repetată, de răsfăț, mofturi ori comportament afectat. Spre deosebire de termenul abstract 'alintare', această formă lexicală accentuează rezultatul vizibil sau caracterul uneori sâcâitor și artificial al gesturilor de răsfăț.
• alter ego — O altă personalitate sau un al doilea sine al unei persoane, reprezentând o fațetă ascunsă, complementară ori idealizată a identității cuiva. În literatură, desemnează un personaj care vorbește în numele autorului sau care reflectă fidel trăsăturile acestuia, în timp ce în viața cotidiană indică un prieten extrem de apropiat și de încredere, considerat o replică spirituală perfectă.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• andart — Membru al gherilelor naționaliste grecești care au luptat în Macedonia la începutul secolului al XX-lea împotriva bandelor înarmate bulgare (comitagii) și a autorităților otomane; luptător din rezistența greacă (ELAS/EDES) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Termenul definește structural un insurgent sau partizan elen animat de idealuri patriotice în conflictele din Balcani.
• Anticomintern — Denumire istorică legată de opoziția internațională față de Komintern (Internaționala Comunistă); termen consacrat în special prin Pactul Anticomintern, un tratat de alianță militară și politică semnat inițial la 25 noiembrie 1936 între Germania Nazistă și Imperiul Japonez (la care a aderat ulterior și România), având ca scop declarat blocarea expansiunii comunismului sovietic pe plan mondial.
• antihitlerist — Care se opune lui Adolf Hitler, ideologiei național-socialiste (nazismului) sau regimului politic impus de acesta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; persoană care a luptat sau s-a manifestat împotriva dictaturii hitleriste. În sens istoric, descrie coaliția internațională formată de Marile Puteri (Aliații) pentru a învinge Germania Nazistă.
• antihitleristă — Femeie care s-a opus regimului condus de Adolf Hitler sau ideologiei național-socialiste; mișcare, acțiune ori atitudine cu caracter anti-nazist dezvoltată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină structuri politice, militare sau ideologice îndreptate spre distrugerea fascismului și a dictaturii hitleriste.
• antinazist — Care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste sau regimului politic impus de Adolf Hitler; persoană care a luptat, a militat sau s-a organizat în mișcări clandestine împotriva dictaturii fasciste allemande. În sens structural și istoric, descrie acțiunile de rezistență din timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau coalițiile militare aliate dedicate distrugerii Axei.
• antinazistă — Femeie care s-a opus regimului național-socialist sau ideologiei promovate de Adolf Hitler; mișcare, acțiune sau atitudine cu caracter antifascist dezvoltată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină organizații de rezistență, manifeste clandestine ori politici aliate orientate spre distrugerea dictaturii hitleriste.
• antonescian — Care aparține, se referă sau este specific dictaturii militare, ideologiei ori perioadei în care România a fost condusă de mareșalul Ion Antonescu (1940–1944). În sens istoriografic și politic, termenul descrie elemente structurale administrative, decizii de război, măsuri legislative sau realități sociale din timpul regimului antonescian, caracterizat prin autoritarism, cenzură strictă și alinierea geopolitică cu Puterile Axei.
• Anzio — Oraș de coastă și port istoric din Italia, situat în regiunea Lazio (provincia Roma); faimos în istoria antică sub numele de Antium (locul de naștere al împăraților Caligula și Nero) și recunoscut în istoria modernă pentru debarcarea aliată crucială din anul 1944 din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.