#obstacol

• adversitate — Situație potrivnică, nefastă sau greu de suportat; cumul de împrejurări vitrege, necazuri, suferințe sau obstacole majore care blochează evoluția firească a unui individ sau a unei comunități. În sens psihologic modern, reprezintă ansamblul factorilor de stres externi sau structurali care testează reziliența, forța interioară și flexibilitatea adaptativă a caracterului uman în fața crizelor existențiale.
• arici — Mamifer mic insectivor (Erinaceus europaeus) cu botul ascuțit și spatele acoperit cu țepi lungi și rigizi, care se strânge în formă de ghem în caz de pericol ca mecanism de autoapărare structurală. În sens tehnic sau militar, termenul desemnează un dispozitiv defensiv format din grinzi încrucișate (arici ceh) utilizat ca barieră antitanc, o piesă industrială prevăzută cu dinți proeminenți ori o perie cilindrică aspră folosită pentru curățarea coșurilor de fum.
• autoobstacol — Barieră, dificultate sau impediment pe care un individ sau un grup și le creează ori și le impune singur, în mod conștient sau inconștient; manifestare practică a strategiei de auto-sabotaj (self-handicapping). În psihologia succesului, reprezintă un mecanism defensiv structural prin care o persoană își creează din timp justificări sau obstacole reale (cum ar fi amânarea, lipsa somnului sau asumarea prea multor sarcini) pentru a-și proteja stima de sine în cazul unui eventual eșec.