#nucleu

• acariobiont — Organism sau unitate biologică celulară lipsită structural de un nucleu celular individualizat și bine definit. Termenul este utilizat sinonim cu cel de acariot și servește în biologia fundamentală pentru a descrie formele de viață primitive sau celulele aflate în stadii evolutive timpurii unde materialul genetic (ADN sau ARN) nu este delimitat de o membrană nucleară, ci este dispersat direct în citoplasmă.
• acariot — Care este lipsit de nucleu celular individualizat și structurat sau care nu posedă o membrană nucleară care să delimiteze materialul genetic. Ca substantiv, termenul desemnează o celulă anucleată (cum sunt eritrocitele mature ale mamiferelor) sau o entitate biologică primitivă (precum virusurile) care nu are o structură celulară completă sau un aparat nuclear propriu-zis.
• acromatină — Substanță fundamentală din nucleul celulei vii, alcătuită în principal din acizi nucleici și proteine, care se caracterizează prin faptul că nu fixează coloranții histologici de bază în timpul tehnicilor de laborator, rămânând transparentă; ea constituie suportul structural pe care se dispune cromatina în timpul diviziunii celulare.
• amficarion — Nucleu celular hibrid, diploid, format structural în urma procesului de amfimixie prin fuziunea completă a două pronuclee (masculin și feminin) în timpul fecundației oului. Acest nucleu zygotic conține setul complet de cromozomi proveniți de la ambii părinți, asigurând combinarea și transmiterea materialului genetic ereditar la noile generații.
• aminobenzen — Denumirea sistematică oficială a anilinei, reprezentând cea mai simplă amină aromatică primară formată dintr-un nucleu benzenic legat direct de o grupare amino (-NH2). Acest lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se colorează rapid în brun în contact cu aerul, are o structură moleculară ce servește ca materie primă fundamentală în sinteza industrială a coloranților azoici, a medicamentelor, a acceleratorilor de vulcanizare și a maselor plastice.
• amitotic — Care se referă la amitoză sau se realizează prin amitoză; care ține de diviziunea celulară directă, caracterizată prin scindarea simplă a nucleului și a citoplasmei fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este specific unor celule specializate, îmbătrânite, patologice sau organismelor unicelulare inferioare.
• amitoză — Formă de diviziune celulară directă care se realizează prin scindarea simplă, prin strangulare sau fragmentare, a nucleului și a citoplasmei, fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este considerat o modalitate rudimentară de multiplicare, fiind specific unor celule îmbătrânite, specializate sau patologice la organismele superioare, precum și multor organisme unicelulare inferioare.
• antracenic — Care aparține antracenului, care se referă la antracen ori derivă structural din nucleul acestei hidrocarburi aromatice; compus organic, colorant sau principiu activ vegetal (precum glicozidele antracenice din plante ca senna ori crusinul) caracterizat prin prezența celor trei cicluri benzenice condensate liniar. În sens farmacodinamic, descrie o clasă de substanțe cu proprietăți purgative sau laxative intense, utilizate în prepararea unor remedii fitoterapeutice standardizate.
• anucleat — Care este lipsit de nucleu; se referă la celule care nu posedă un nucleu structural (fie pentru că l-au pierdut pe parcursul maturizării biologice, cum este cazul hematiilor adulte la mamifere, fie pentru că aparțin unor organisme procariote).
• apogalaxie — Punctul cel mai îndepărtat de centrul galactic pe orbita eliptică a unei stele, a unui roi stelar sau a unui corp ceresc ce orbitează în jurul nucleului unei galaxii; apoapsidă galactică. În dinamica stelară, acest punct reprezintă momentul în care viteza orbitală a corpului respectiv atinge valoarea sa minimă din cauza distanței maxime față de masa centrală.
• aren — Denumire generică atribuită hidrocarburilor aromatice, compuși organici ciclo-nesaturați care conțin în structura lor moleculară cel puțin un nucleu sau ciclu benzenic stabil. În sens structural, arenele prezintă o conjugare electronică pi-pi complet delocalizată, responsabilă pentru stabilitatea lor chimică deosebită, proprietățile specifice de substituție electrofilă și caracterul aromatic pronunțat.
• atom — Cea mai mică particulă dintr-o substanță simplă care păstrează toate proprietățile chimice ale elementului respectiv, formată dintr-un nucleu central (cu sarcini pozitive și neutre) înconjurat de un nor de electroni (cu sarcină negativă). În sens filozofic istoric, termenul reprezenta particula indivizibilă și indestructibilă considerată ca element constitutiv fundamental al întregului univers.