#mustrare
- admonestare — Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare scrisă sau dojană verbală aspră adresată unei persoane care a comis o abatere disciplinară ori a încălcat o normă de conduită. În contextul dreptului administrativ sau al muncii, reprezintă o sancțiune morală formală cu rol preventiv și corectiv, menită să atragă atenția oficial asupra gravității faptei fără a aplica penalizări financiare.
- admonestație — Formă învechită și livrescă pentru dojană, mustrare, certare sau avertizare formală; actul prin care o autoritate administrativă sau bisericească atrăgea atenția cuiva asupra unei culpe morale ori a unei încălcări de regulament. Folosit pe larg în textele juridice și administrative din secolele trecute, termenul a fost înlocuit treptat în uzul cotidian de 'admonestare' sau 'avertisment'.
- admoniere — Acțiunea de a admonia și rezultatul ei; dojană timpurie, mustrare verbală sau sfătuire aspră realizată cu scopul de a corecta comportamentul cuiva. Reprezintă substantivul verbal de acțiune derivat din verbul arhaic 'admonia', fiind o formă lexicală rară, utilizată ocazional în trecut înainte ca termenii 'admonestare' și 'mustrare' să se generalizeze în limba română literară.
- admoniție — Mustrare, dojană, certare sau avertisment formal adresat unei persoane care a comis o greșeală ori o abatere; observație serioasă făcută cu scopul de a preveni recidiva. În context academic sau administrativ, reprezintă o formă de atenționare oficială consemnată în documente, servind ca măsură corectivă intermediară înainte de aplicarea unor pedepse mai grave.
- admonițiune — Formă învechită, juridică și livrescă a cuvântului 'admoniție'; mustrare scrisă, dojană verbală ori avertisment formal adresat unei persoane de către o autoritate ierarhică în urma unei culpe administrative sau morale. Termenul se întâlnește în actele oficiale, textul legilor vechi și în literatura de secol XIX, fiind înlocuit în limba modernă de 'admonestare' sau 'avertisment'.
- agreșire — Acțiunea de a agreși și rezultatul ei; certare, mustrare aspră, ocărâre sau indispunere a unei persoane prin adresarea de cuvinte jignitoare ori amenințătoare. Reprezintă substantivarea actului dialectal prin care se tulbură liniștea emoțională a unui individ în cadrul unei altercații verbale din mediul rural tradițional.