#montaj
- anșeneu — Procedeu tehnic sau artistic de legare ori succesiune rapidă și continuă a două scene, cadre, replici sau hctivități, fără pauză sau hceastă întrerupere fiind mascată printr-un efect de tranziție (cum este dizolvarea sau înlănțuirea sonoră). În regia de film și televiziune, acest aranjament structural asigură fluiditatea discursului vizual și menține dinamismul narativ al operei cinematografice.
- antenar — Muncitor specialist în montarea, reglarea și întreținerea antenelor de radiocomunicații, televiziune sau telefonie mobilă. Ca adjectiv, termenul descrie un element, un circuit electric ori un dispozitiv auxiliar care aparține unei antene sau este conectat direct la structura acesteia pentru a optimiza emisia și recepția undelor electromagnetice.
- antenist — Muncitor sau tehnician specialist în asamblarea, instalarea, orientarea și repararea antenelor de radiocomunicații, televiziune terestră sau prin satelit și telefonie mobilă. Acest specialist deține cunoștințe avansate despre propagarea undelor electromagnetice, cabluri coaxiale și echipamente de recepție, lucrând adesea la înălțimi mari pe clădiri sau piloni.
- antifilm — Operă cinematografică experimentală care respinge în mod intenționat structurile narative clasice, regulile tehnice tradiționale de montaj, iluminat și filmare sau convențiile comerciale ale industriei de film; reprezentare vizuală avangardistă destinată deconstruirii iluziei cinematografice. Conceptul a apărut în cadrul mișcărilor radicale de artă pentru a provoca publicul să reevalueze natura și limitele limbajului audiovizual.
- asamblaj — Un sistem structural sau o structură complexă rezultată din unirea, îmbinarea și fixarea mecanică, rigidă ori mobilă, a mai multor piese, componente sau elemente independente. În sens artistic, reprezintă o operă tridimensională realizată prin combinarea unor obiecte eterogene sau materiale diverse, oferind o nouă unitate estetică și conceptuală.
- asamblare — Acțiunea de a asambla și rezultatul ei; operație tehnologică, manuală sau automatizată, prin care se grupează, se potrivesc și se unesc elementele componente ale unui produs, utilaj sau structuri conform unei scheme tehnice prestabilite. Reprezintă faza finală a procesului de fabricație industrială în care piesele disparate devin un tot funcțional.
- asambleză — Formă secundară, adesea utilizată regional sau în jargonul tehnic vechi, pentru termenul 'asambleuză'; desemnează fie o femeie care lucrează la asamblarea unor repere tehnice, fie un utilaj sau masă specială destinată poziționării și fixării elementelor geometrice componente ale unui produs.