#minciuna

• abureală — În sens propriu și tehnic, o condensare ușoară, fină și pasageră de vapori de apă pe o suprafață lucioasă. În sens figurat, colocvial și argotic, termenul desemnează o acțiune deliberată de inducere în eroare, manipulare verbală, amăgire prin discursuri lungi, confuze sau minciuni plauzibile. Folosit frecvent pentru a descrie un comportament nesincer, o stratagemă retorică menită să ascundă adevărul sau să evite o responsabilitate prin argumente superficiale.
• amăgeală — Acțiunea de a amăgi și rezultatul ei; inducere în eroare, înșelăciune, iluzie sau minciună prin care o persoană este determinată să creadă o realitate falsă ori să își creeze speranțe deșarte. În sens psihologic și structural, termenul descrie starea de falsă siguranță sau iluzia optică ori mentală care distorsionează percepția corectă a faptelor obiective, fiind utilizat frecvent în literatură pentru a sublinia fragilitatea speranțelor umane.
• amăgi — A induce în eroare pe cineva prin promisiuni mincinoase, aparențe înșelătoare sau vorbe meșteșugite; a ademeni, a înșela ori a păcăli. Ca verb reflexiv (a se amăgi), înseamnă a se hrăni cu iluzii deșarte, a refuza să accepte o realitate obiectivă dureroasă sau a se lăsa condus de speranțe nefondate dintr-un mecanism psihologic de autoapărare.
• Amăgitul — Persoană care a fost victima unei înșelăciuni, a unei iluzii deșarte sau a unei promisiuni mincinoase; cel indus în eroare în mod deliberat. În sens mitologic sau folcloric, termenul face referire la individul căzut pradă farmecelor ori jocurilor minții provocate de duhuri necurate sau de entități supranaturale, rămânând într-o stare de rătăcere, melancolie ori confuzie profundă.
• autoamăgi — A se amăgi pe sine însuși în mod deliberat sau inconștient, încercând să se convingă de adevărul unei situații false, ireale ori favorabile, pentru a evita o realitate dureroasă, o dezamăgire sau un adevăr incomod; a-și crea singur iluzii deșarte.
• autoamăgire — Acțiunea de a se autoamăgi sau rezultatul ei; proces psihologic prin care o persoană își ascunde adevărul și își cultivă propriile iluzii ori credințe false pentru a se proteja de un stres emoțional, de o realitate dură sau de un eșec; mințire de sine.
• autoamăgit — Care s-a amăgit singur, hrănindu-se cu iluzii deșarte sau acceptând o situație falsă ca fiind adevărată pentru a evita confruntarea cu o realitate dureroasă ori inconfortabilă; cuprins de o minciună de sine dăunătoare sau de o iluzionare persistentă.
• autoiluziona — A-și crea singur iluzii desarte, a se hrăni cu speranțe neîntemeiate sau a se amăgi în mod voluntar ori inconștient cu privire la realitatea înconjurătoare sau la propria persoană. În psihologia comportamentală, procesul reflectă un mecanism de apărare al egoului prin care mintea distorsionează faptele obiective pentru a evita disonanța cognitivă, suferința emoțională sau confruntarea cu un adevăr dureros.